Sentimente – întâmplări tâmpite,
Stările-ți sunt neclintite,
Însă, ele când apar
Singurătățile-ți dispar.
Am fost o vreme solitar,
Oarecum celibatar,
Dar mi s-a schimbat macazul
Când mi-ai blurat peisajul.
Prima dată, stăteai distantă,
Având atitudine constantă,
Mă credeai un ipocrit,
C-un comportament tâmpit.
Timpul însă, era mort,
Și-mi provoca disconfort,
Totul îmi era blurat,
Peisaj distorsionat.
E o perioadă tristă,
Suferința tot insistă,
Încerc o îndepărtare
Dar sunt departe de mare.
Totuși, ai reapărut
Când mă voiam dispărut…
Ăsta-i clar ultimul tren
Către flăcări sau Eden.
Mințile se mângâiară,
Capul meu a dat-o-n bară,
Ai râs copios de mine,
Și-mi circulai prin „bine”.
Din nou, a trecut perioada
Și mi-ai tras țeapă ca neroada,
Sincer, m-ai enervat cumplit,
Chiar voiam sa te evit.
Chiar voiam sa fii distantă,
Dar tu rămâneai constantă,
Te-ai simțit ca un rahat
Atunci când te-am evitat.
Lumea mea nu mai e tristă,
De când ești tu, mică legistă,
Lumea e tare ciudată
Atunci când ai gâtu-n pantă.
Nebunia-i de moment
Si n-o lăsăm ca testament
O folosim ca pansament
Când alții o fac paviment.
Gâtul îmi era blocat,
Și în el te-ai aruncat,
Sunt un koala, ești un panda
Ce mi-ai dizlocat coloana.
Bine, nu e chiar așa,
Nu mi-ai dizlocat coloana,
Dar sentimentul îi urât
Atunci când ai un nod în gât.
La tine mă uitam,
Nu știu, parcă visam
Carcasa mi-a explodat
Atunci când m-ai sarutat…
Pentru momentul ăla de plăcere
Nu mai conta nicio durere.
Orice suferință moare
Momentu’ ăsta-i cel mai tare!
Însă tu dispari
Nicidecum nu mai apari
N-are rost să mai insist,
Iar sunt abătut și trist…
La dracu, ființa ta-i prezentă,
Imaginea-i la fel – curentă,
Peisajul – schimbat radical,
Comportamentul tău – brutal.
Dar, mă regrupez și explodez,
Cu Negri-n spate nu cedez,
Bine că ai disparut
Chiar de am un nod-n gât!
Chiar acuma mă gândeam
Cum defectele-ți mascam,
Ești o ființă tristă,
EXTREM de pesimistă!
Ți se rupea de mine și de noi,
Nu pot să cred, vorbesc de „doi”,
Rămâi închisă-n tenul tău acum,
Eu nu stau, eu îmi văd de drum.
Câteva gânduri mă mai poartă
Către relația asta moartă
Ți se termină timpul
Se termină anotimpul.
Sunt cu multe peste tine,
Doar nimic nu îți convine,
Dispari acum ființă slută,
Demnitate mea-i pierdută…
Dispari naibii printr-o parte,
Fericirea mea-i departe,
Însă ea este ivită,
Iar a ta e otrăvită…