In pictura de mai sus este George Bacovia, primul simbolist al limbii romane, si cel mai cunoscut. De ce fac aceasta postare oare?! Raspunsul e simplu: m-am saturat sa i se spuna „La Multi Ani!” numai lui Mihai Eminescu.
Daca intrebi pe oricine din tara asta ce inseamna data de 17 septembrie pentru literatura romana, nimeni nu va stii.  Dar daca-i intrebi de data de 15 ianuarie, 9 din 10 vor stii in mod sigur, inca iti vor spune anul, si cateva date biografice despre Mihai Eminescu.
Dar de ce sa-mi irosesc postarea despre Mihai Eminescu?! Probabil ca datorita lui fac aceasta postare in care spun, cu mana pe inima, ca alaturi de Edgar Allan Poe, George Bacovia e unul dintre poetii mei preferati. Imi place stilul morbid, macabru pe care l-a abordat de-al lungul carierei lui. A fost unul dintre marile personalitati ale Bacaului, si unul care a pus acest oras pe harta literaturii romane. Poezii precum „Plumb”, „Lacustra”, „Amurg violet”, sau preferata mea, „Cuptor”, nu vor fi egalate niciodata. Datorita bizaritatii lor a atras atat de mult cititorii, toate poeziile lui se termina in coada de peste, lucru nemaifacut pana in acel moment in limba romana. 
Dar sa nu uitam totusi ca Bacovia a avut si o latura mai negativa: era un iubitor al licorii zeilor si nu numai. Multa lume inca mai spune ca poeziile lui au fost facute la betie in mare parte. De exemplu, „Amurg Violet” ar fi fost facuta in clopotnita de la Biserica Precista din Bacau, intr-o dimineata, nicidecum intr-o seara. Dar sunt doar niste zvonuri, sa nu le bagam de seama.
Asa ca, la a 131-a aniversare a lui George Bacovia, va las o poezie de-a lui, nu inainte de a-i spune intr-un mod simbolic „La Multi Ani!”.