Vechituri la rece: Concert Christ Agony & Daemonicus în Subway 4, Bacău

Salutare, dragi hoinari printre litere. Nu este o „părere la rece” în care îmi spun gândurile sau stările avute la un anumit concert sau eveniment. Articolul începe cu „vechituri la rece” pentru că am nimerit peste niște materiale de care pur și simplu uitasem, sau, mai bine zis, nu știam că există.

Am ajuns în punctul ăla deplorabil al vieții în care pur și simplu trăiesc din amintiri. Am intrat recent în niște cd-uri cu chestii vechi, și am găsit 2 clipuri filmate la un concert din anul 24 Aprilie 2012. Personal, nu fusesem la concertul respectiv, dar o persoană avea camera mea foto și am rugat-o să filmeze clipuri cu trupele respective, dacă merge la concert în seara aia. Ceea ce a și făcut de altfel. Era chiar prima mea cameră foto, tocmai de aceea calitatea imaginilor e ceva mai slabă.

Totodata, am încercat să caut alte poze, clipuri, eventual o recenzie sau vreo părere de la concertul respectiv. Din păcate, n-am găsit vreo recenzie sau clipuri. Poze, nici pe atât, încă am descoperit cu stupoare că pagina de facebook și site-ul localului Subway 4 (devenit Pub S4 între timp și închis în cele din urma), nu mai existau. Existau o tonă de poze pe paginile respective, o tonă de amintiri în cazul meu, parcă șterse cu buretele. În schimb am găsit niște poze pe un site polonez. Aceste poze au fost făcute de Victor Cristescu, iar din câte am observat era un contribuitor pentru site-ul respectiv. Am adunat toate pozele într-un folder și le-am pus pe pagina blogului, să le poată găsi toată lumea dacă le accesează (bineînțeles, cu creditele de rigoare pentru Victor Cristescu).

Uitându-ma pe pozele respective și cele două clipuri, mi-am amintit de un loc mort, cu oameni pe care puțin îi mai cunosc sau nu i-am cunoscut niciodată. E genul ăla de sentiment că a trecut viața pe lângă tine, chiar dacă nu ai avut vreo treabă cu chestiile respective. Site-urile mor, unele canale de YouTube, la fel, mor pentru încălcări de copyright, dar unele amintiri rămân. Chiar dacă nu am fost la concertul respectiv, mi-am amintit că exista o perioadă în Bacău în care aveau loc frecvent concerte extreme în zilele de marți și erau intitulate generic „3 Ceasuri Rele”. Majoritatea erau cu intrarea liberă, oamenii erau puțini de cele mai multe ori, dar totuși existau. În momentul de față nu mai există și nu știu dacă vor mai exista prea curând în Bacău. Dar până atunci, bucurați-vă de pozele găsite și de clipul de mai jos. Am să încerc să mai găsesc „vechituri”, dar de data asta vechituri la care am participat.

Hoinăreală plăcută!

Lasă un răspuns