„Sunt” de Paul Pișta

Sunt rima de început de poezie,

Sunt tipul singuratic ce sta pe bancă și scrie,

Sunt tipul de sub castanul porcesc,

Sunt tipul ce are gândul grotesc.

Sunt tipul extrem de arogant,

Sunt tipul fraier și figurant,

Sunt tipul ăla extrem de sensibil

Ce se află doar la un pas de penibil.

Sunt tipul ce îngheață scriind o poveste,

Sunt tipul ce n-o să aibă multe neveste,

Sunt un tip foarte îndrăgostit,

Ca un nebun, ca un tâmpit.

Sunt tipul ce plagiază melodii

Petru a le băga în stupide poezii,

Sunt tipul ce nu știe să se exprime,

Sunt tipul misterelor sublime.

Sunt tipul normal ce hoinărește,

Sunt tipul ce singur se amăgește,

Sunt tipul ce vrea o relație majoră

Dar nu zice hop la nicio minoră.

Sunt tipul ce se-amuză la propriile versuri,

Sunt omul ce caută-n simboluri sensuri,

Sunt un om de căcat, e ușor de zis,

Dar prezic viitorul extrem de precis.

Sunt tipul ce stă enigmatic,

Strategic, precis, ușor fantomatic,

Sunt omul acela ușor sociopat

Cu mișcări precise de psihopat.

Sunt curios de ce se va întâmpla

Atunci când poezia asta vei afla,

Sunt cel mai bun prieten a lui Negri,

Nici eu, nici el, nu suntem integrii.

Sunt amuzat când trecutul joacă feste,

Sunt nerăbdător să-ți dau de veste:

Scrisul salvează, mereu o va face,

Gândul vorbește, gura mea tace.

Sunt sătul să tot vorbesc de mine

Dar n-am altă metodă să m-apropii de tine,

Trebuie să-ți spun clar ce gândesc:

Dacă te urăsc?! Dacă te iubesc?!

Faptul că scriu această poezie,

Eu mă descarc, trăind o fantezie,

Viața mea e total deprimantă,

Dar când scriu, devine amuzantă.

Sunt conștient că scriu niște aberații,

Dar știind că le vezi, mă ia cu palpitații,

Urăsc despărțirea, sentimentu-i cumplit,

Dar simt acuma că-s îndrăgostit.

Îndrăgostit de scris, nicidecum de tine,

Persoana hidoasă și plină de tine,

Persoană frumoasă, ușor enervantă,

Persoană bună, ușor distantă.

Sunt tipul acela ce te va cuceri,

Imediat după, te vei îndrăgosti,

Încet, dar sigur, cu el te vei cupla,

Începi să visezi cum te vei mărita.

Rochii de mireasă expuse-n vitrine,

Toate ar sta ciudat peste tine,

Nu înțeleg deloc conceptul tâmpit

Că mariajul te va face fericit.

Mariajul forțat și dus la extrem,

Nu duce deloc către Eden,

Sunt genul de tip ce urăște mariajul,

Replica asta a blurat peisajul.

Conceptele voastre de fericire,

Mă fac să vomit și să-mi leg niște fire

De răni nedeschise de atâta mânie,

Să mă spânzur cu ele de atâta manie.

Viața personală este nasoală,

Cea profesională încă-i în smoală,

Viața spirituală mă face fericit,

Accept cine sunt și nu sunt ipocrit.

Scrisul ăsta mă scoate din comă,

Încep să plutesc ca o fantomă,

Corpul tău, cumva, îl voi poseda,

Spiritul meu vei exorciza.

Sunt tipul ciudat, extrem de răcit,

Sunt tipul ce scrie un vers fericit,

Sunt tipul bizar ce devine fericit,

Știind că poezia nu v-avea sfârșit.

Sunt cel mai ciudat om existent

Ce e nevoit să placheze orice curent,

Simt că m-apropii sigur de ea,

Sunt omul ciudat, fascinat de viața ta.

One thought on “„Sunt” de Paul Pișta

Lasă un răspuns