Îmi vine și acuma greu să cred că blogul ăsta chiar mi-a salvat viața în multe puncte cheie. Am trecut de la adolescență la viața de „matur„, chiar dacă sunt un mare copil la multe faze. Am scris primele decepții, primele „păreri la rece”, primele „războaie ale gândurilor”, și-am ajuns într-un final la „confesionale„.Am evoluat destul de mult în 5 ani de zile, dar nu m-am așteptat să fie chiar atât de mult. Chiar nu credeam că voi ajunge vreodată la un impact atât de mare și promițător, cum am ajuns dealtfel. Chiar dacă sunt doar 351 de oameni pe Facebook, sunt oameni care chiar îmi apreciază munca, și n-au dat like paginii doar că le-am zis eu să dea like. Pentru asta, vă mulțumesc, și cei ce ați rămas în viața mea în ăștia 5 ani, la fel, le mulțumesc, în special lui RC (știe el cine e). Restul, sper să-i ignor în continuare, cum am făcut-o și până acuma. Iar cei ce vor veni, îi primesc cu brațele deschise. Până atunci,