Șase ani de abuzuri, excese și imoralități, gen

Fake MC are dreptate, nu e corect să trec „gen” în titlu. Dar e blogul meu, fac absolut ce vreau pe el. Pe lângă postările serioase ce le tot fac legate de muzica în ultima vreme, mai am și postări de genul „Războiul Gândurilor” sau „Confesional” prin care pur și simplu aberez. Asta e una dintre ele, exact ceea ce-mi trece prin cap acuma scriu. Fake MC e ușor uluit că scriu fără să mă uit la tastatură; zice că „mănânc căcat” acuma, dar e amuzant să scriu. „Bacău Stories” varianta unplugged.

Lăsând la o parte toată caterinca făcută în primele propoziții de mai sus, vă multumesc vouă, cei ce citiți sau veți citi această postare. De 6 ani, tot scriu, am scris și voi scrie în continuare, pentru că, exact cum ziceam odată, „scrisul salvează, mereu o va face„. Am început blogul ăsta ca o glumă, dar s-a întins ca o gumă și m-a făcut mereu să cred că toate postările acestea contează. Probabil că așa este, probabil că aceste postări vor conta vreodată, probabil ca nu, probabil multe lucruri. În acești șase ani mi-am descoperit plăcerea mea pentru scris, prin care au apărut „părerile la rece” și alte demențe scoase de mintea mea bolnavă, în cele mai multe cazuri. M-am reapucat de băut, în acești șase ani, e una dintre cele mai amuzante amintiri vreodată. Puteți găsi această chestie în prima mea recenzie, una dintre cele mai faine amintiri scrise pe acest blog.

Sunt multe lucruri de zis, multe, multe amintiri, multe tricouri transpirate pe la concerte în locații dubioase, dar atât de pline de viață, multe decepții de-a lungul timpului și multe poezii scrise pentru acele decepții. E ușor șocant că am ajuns la 6 ani de activitate cu acest blog, chiar dacă uneori treceau perioade bune în care nu scriam nimic și ma dedicam trup și suflet unei pagini precum OneVibe. Acum un an aveam 351 de like-uri pe facebook, acuma am 492 de like-uri, cumva evoluez de la an la an. Probabil involuez, cine știe?!

Până în anul 7, merg să beau, în timp ce Fake MC face mișto de un eveniment de la Teatrul de Vară din Bacău, plin de fumători liceeni și puștani cocliți, și stă ca un sultan vorbind cu Hera. Cine-i Hera?! Întrebați-l pe el, îl găsiți pe blogul său, Adevăr De La Un Om Fals.

Vă mulțumesc, vă pup, vă respect, vă urăsc, vă omor, vă blestem, vă detest din toată inima mea, la fel de mult cum vă iubesc și cum îmi faceți ziua mai buna prin comentarii banale strict legate de anumite postări (vezi gluga lui Epoch). Scrisul salvează, mereu o va face…

Hoinăreală plăcută!

One thought on “Șase ani de abuzuri, excese și imoralități, gen

Lasă un răspuns