Razboiul Gandurilor VII

Cred ca ma enervez deja, ca incep sa ma contrazic singur. Ca de obicei, un „razboi al gandurilor” nu poate incepe fara sa-l citesc pe precedentul. Exact cum ziceam, cred ca ma contrazic singur. Am zis ca nu voi mai scrie mult timp un „razboi al gandurilor”, dar trebuie sa-l scriu pe acesta, trebuie, e o nebunie mult prea mare in capul meu incat sa nu o povestesc. Dar sa o iau cronologic.

Clasa a X-a, eram in alt liceu, nu in liceul in care am absolvit. Planul meu maret era sa ma mut din acel liceu, pentru ca toata viata mi-a pus probleme un obiect: matematica. Nu am nimic personal cu cei ce stiu matematice, cu cei ce au incercat sa ma invete cat de cat, dar am ceva cu obiectul in sine. Adica pe bune, unde ati mai vazut ca o litera sa fie egala cu o cifra?! Nicaieri. Si atunci am dezvoltat o expresie, care sincer, nu stiam ce va insemna: „Nebunul se intoarce”. Dar ce vroiam sa demonstrez prin acea expresie, nu stiu. Vroiam sa fac o schimbare majora in viata mea, una extrem de majora, sa-mi intorc clepsidra in cealalta parte. Timpul a trecut, m-am transferat, dar nu unde vroiam. M-am transferat in celalalt liceu, dar nu la profilul care vroiam. Culmea, tot la un profil pe baza de mate m-am mutat. La dracu’, e mai simplu sa te muti din clasa in clasa, decat in liceu in liceu. Si uite asa a pierit expresia: nebunul se intoarce, pentru ca am luat-o razna de multe ori in clasa a XI-a. Pot spune cu mana pe inima ca a fost probabil cel mai de cacat an din viata mea. Mi-a trebuit mie transfer, acum suportam consecintele. Prin transferul acela am pierdut multe lucruri: am fost antisocial, aproape total as spune, am fost tinut pe loc de multe lucruri, am fost doborat. Intr-un parca as fi avut o previziune in expresia „nebunul se intoarce”. Numai ca nu s-a intors niciun nebun, s-a nascut un nebun, unul care nu mai stia nimic de restul lumii, era inchis in el in cea mai mare parte a timpului. Atunci am inceput sa-mi controlez sentimentele, sa mi le maschez, sa par un clovn: vesel la exterior dar trist in interior. Atunci am devenit indragostit de clovni, mimi, si tot ceea ce inseamna mascarea sentimentelor. Cat timp am fost in acea clasa in a XI-a, am avut si lucruri bune, dar extrem de efemere si putine. Ganditi-va ca tot timpul incercam sa scap de acel mediu, ma simteam ca un peste nou intr-un acvariu nou. Imi trebuia ceva timp sa ma adaptez. Timpul a trecut in cele din urma, am reusit transferul exact unde vroiam, si-am reusit sa scap de acea clasa. Dar uite ca am terminat liceul, dar cu ce scop?! Asta ma intrebam si eu pana acum cateva zice, cand am zis „nebunul s-a intors”. Am combinat mentalitatea mea recenta, acea mentalitate ce inghite orice, si accepta orice, cu mentalitatea aceea, din epoca „nebunul se intoarce”. Mi-a trebuit doar o plimbare intr-un loc de reculegere sa-mi dau seama de acest lucru, si recunosc, m-am indragostit de mentalitatea aceasta.
Iar acum pot spune ca a fost probabil ultimul razboi al gandurilor din acest an. Dar totusi, niciodata sa nu spun niciodata. Pentru ca vreau sa distrug ce se mai poate distruge, vreau sa refac ce se mai poate reface, vreau sa creez ce se mai poate crea, vreau sa fac lucruri bune in cateva cuvinte, si sa le las mostenire intregii lumi, si nimic nu ma va opri sa fac asta. AMIN !

One thought on “Razboiul Gandurilor VII

Lasă un răspuns