Razboiul Gandurilor IV

E pentru prima data cand scriu gandurile mele, dar fara sa fiu trist, sa fiu abatut. De data asta sunt ganditor. Tocmai revin dupa un sevraj mintal. Mai exact, am analizat toate evenimentele majore din viata mea din ultimul timp, le-am analizat pas cu pas chiar daca a fost greu doar gandindu-ma la acestea. Am analizat fiecare lucru, fiecare detaliu, fiecare mic lucru esential. Si-am ajuns la urmatoarea concluzie: sunt hoinar printre litere.
Pot fi vesel, cand defapt sunt trist, pot fi trist, cand sunt vesel, pot fi albul dintr-un loc negru, pot fi negru intr-un loc alb. In concluzie, pot sa manevrez exact cum vreau eu viata mea, cu toate detaliile acesteia: timpul, sentimentele, trairile. Pot bara orice necaz ce mi se iveste in fata, si sa-i rad in fata in acelasi timp, schimband necazul in necazul insusi. Necazul niciodata nu vine singur, trebuie sa-i gasim necaz necazului. Nimic in lumea asta nu e intamplator, orice coincidenta se bate cap in cap, orice relatie terminata in coada de peste revine mai devreme sau mai tarziu in viata noastra, orice mic lucru pe care-l facem, nu e in zadar. Chiar daca pierdem timpul cateodata, chiar daca ne simtim precum un cub de gheata topit dar inca in forma, nimic nu se pierde, totul se transforma. Timpul pierdut in zadar se transforma in ura, aceasta din urma alimenteaza sufletul, el o ia razna, pentru ca vrea cu totul altceva nu ura, si explodeaza, si imprastie peste tot ura, in fiecare atom din corp. Dar ura aceasta e buna, e una pozitiva, este acea ura ce spune sa dam dracu’ trecutul si sa ne uitam catre viitor. Este o vorba: nu poti trai in prezent daca nu ai planuri de viitor si respect pentru trecut. Eu imi respect trecutul, il respect pana-n punctul in care a inceput sa ma injunghie cu o sabie de samurai si sa ma impuste cu un AK-47 in acelasi timp.

Nu va uitati niciodata in trecut, si sa luati doar partea rea a acestuia. Luati partea buna, bucurati-va de lucrurile frumoase petrecute in acesta. Si chiar daca ati facut lucruri nasoale, nu regretati niciodata ca le-ati facut. Bucurati-va de fiecare clipa. N-am sa zic chestia aceea cretina cu : „traiti clipa ca si cum ar fi ultima”. Reformulez: „traiti clipa, sa nu aveti resentimente”. M-am saturat sa ma uit in spatele trenului meu si sa vad numai morti, ploi, furtuni si frig. Vreau sa ma uit in fata, sa fiu in locul conductorului, sa ma uit la viitorul viu, cu cer senin si caldura. Sunt sangele inghetat, ce doreste sa se topeasca, dar sa ramana in forma sa. Sa nu am masca, sa nu fiu o curva cu 2 fete. Nu ca as fi fost vreodata, dar, multa lume nu accepta rautatea mea launtrica. Celor carora nu ma acceta, si vai de mine, vor baga cutitu-n mine (rad de ma prapadesc cand aud asta): traiti-va viata, lasati-ma in urma, pentru ca scurtaturile mele tot timpul ma vor indruma inaintea voastra.
Si nu uitati un lucru capuselor (ma refer la „asa zisii mei prieteni”) : credeti ca nu stiu nimic, cand defapt stiu tot. Tzeapa. 
Si, L-am castigat cand m-am rugat…

Lasă un răspuns