A trecut ceva timp de cand nu mi-am mai descarcat sufletul aproape in totalitate. Sunt multe lucruri ce s-au intamplat din data de 1 ianuarie: neimpliniri, deceptii, momente de pierdere de sine, momente de ura profunda, momente de totala ignoranta din partea celor din jur. De cand am inceput clasa a 12-a, m-am schimbat, reusind sa trec peste perioada nefasta numita clasa a 11-a. Am avut multe probleme in clasa a 11-a, culmea toate cauzate de mine. Am incercat sa-mi indeplinesc un vis si am reusit, dar cu puternice stari emotionale, ce stateau libere si faceau legea prin penitenciarul mintii mele. Am fost tinut captiv pe o anumita forta, intr-o celula adanc ascunsa in acest penitenciar. Asta pana cand acea incapere a avut o transformare infioratoare: si-a colorat peretii albi, dar plini de igrasie, in pereti ROGVAIV, si cu un miros ciudat. Atunci a fost momentul cand am evadat din acea celula, si-am ucis totul in calea mea, dar cel mai important, pesimismul si detinutii ignoranti din calea mea. Timpul a trecut, am gasit o casa rosu aprins, cu lichide arzand, cu chiriasi amabili, sinceri uneori, alaturi de mine, alaturi de idealurile mele. A mai trecut un timp, am avut momente de pierdere de sine, momente de totala inchidere in sine, in care mai aveam un pas pana cadeam din ele. Am reusit sa trec peste ele, crezand ca am un inger in preajma mea. A mai trecut un timp, era sa trimit pe cineva la ingeri, dar n-am facut lucrul acesta. In schimb, am pierdut ingerul ce-l aveam alaturi, am facut niste lucruri destul de ambigue si greu de inteles, reusind sa produc ura acelui inger, acelui om cel mai drag mie probabil. si nu-mi place deloc lucrul acesta. Mi-am pierdut credinta in ultima perioada, am pierdut contactul cu acel inger ce incerc sa-l gasesc din nou, sa-l am din nou aproape, sa vina inapoi la mine. Tind sa cred ca ceea ce am spus in a 11a, se adevereste din nou: „trust nobody” si „sunt menit sa fiu sigur impotriva tuturor”. Am pierdut tot, cenusa din care candva se nastea un phoenix, acum este inchisa si moarta, nimic nu o mai renaste, nimic nu va mai trezi acea cenusa. Regret ca mi-am creat iluzii, regret ca am crezut tot timpul ca am creat ceva, dar nu regret ca am fugit din acea casa rosie. Momentan sunt pe ruta 5150, Dumnezeu stie unde are capat aceasta ruta. Mereu voi rataci pe aceasta ruta, mereu voi incerca sa gasesc rute ocolitoare acesteia, dar  nu am speranta ca voi gasi aceasta ruta ocolitoare. Regret enorm ca am pierdut legatura cu anumite persoane, pe care le consideram prieteni buni, dar, ei ma resping, nu eu. Acum, la apus de 17 ani, nu stiu la ce sa ma astept de la 18 ani, la ce dezamagiri vor aparea la aceasta varsta, la ce esecuri vor aparea la aceasta varsta. Sper doar ca dorintele mele principale sa mearga spre Cacica, spre locul unde se afla un lucru in care mi-am pus baza. Sper doar ca dorintele mele sa se indeplineasca. Sper ca la final sa nu fiu eu cel care-si baga unghia-n gat, sa fiu cel care o scoate, pentru ca in momentul de fata e adanca bagata-n gat. Dar am senzatia ca finalul deja a sosit, am impresia ca nimic nu mai aduce acea casa rosie inapoi, si cel mai trist lucru este ca, tot eu am fost primul care m-am indepartat de ea. 2011 se pare ca nu va fi anul meu, n-am fost o zi de la inceputul anului fericit in toatlitate, n-am avut satisfactii uriase nici macar o zi, si nici nu voi avea probabil. Se pare ca sunt un colet postal, trimis de la viata cu destinatia moarte, trimis perfect as putea spune, fara vreo problema pe parcurs. Inca mai astept ca eu, coletul postal, sa ma ratacesc pe drum, sa mi se piarda destinatia scrisa pe mine, sa mi se piarda obiectele de valoare ce se afla inauntru. Sa ma pierd in cateva cuvinte. Cam atat, nimic mai mult, pentru ca nici macar aceste randuri nu cred ca vor fi citite. Apus de 17 ani, apusul celei mai bulversate, si totodata celei mai frumoase perioade din viata mea, perioada care nu va mai exista vreodata, pentru ca nu pot trece peste aceasta etapa, nu pot sa inteleg de ce am incercat sa fac bine, si in realitate am facut mai mult rau. Paul Pista probabil ca a murit, dar hoinarul printre litere nu…