De cateva zile ma aflu in Torino, si, neavand ce face, mi-am luat rolele si-am plecat intr-o plimbare (asa de unul singur ) prin oras. Aveam o tinta in cap : sa ajung in centrul istoric la Mole Antonelliana, chiar vroiam sa vad cladirea asta (din exterior macar daca nu din interior). Insa, pe drum, am avut niste intamplari hilare.
Pentru inceput, m-am pierdut prin oras, nu mai vedeam varful lui Mole, nu mai stiam pe unde sa merg. M-am ghidat dupa instinct, si am ajuns prin niste locuri parasite aproape (nu neaparat parasite, dar, fara lume, fara trafic, foarte li nistite). Am trecut si de acest „cartier fantoma”, si am ajuns aproape de centrul istoric, iar lucrurile au inceput sa se schimbe. Adica, am inceput sa vad oameni, trafic, si cladiri foarte vechi. Am vazut un Fiat 500 (poza stanga), din anii ’60

daca nu ma-nsel. Eram fascinat de-a dreptul, nu credeam ca mai exista asemenea masini in timpurile noastre. Arhitectura a inceput sa se schimbe, strazile asfaltate erau din ce in ce mai rare (un semn ca eram foarte aproape de centrul istoric al orasului), iar picioarele au inceput sa ma doara, din cauza strazilor placate cu granit sau piatra cubica. Daca m-ati fi auzit, ati fi spus ca fac ca un tren CFR cand pleaca din gara. Rolele mele incepeau sa imite glasul rotilor de tren. In drumul meu spre Mole, m-am izbit din plin cu un alt obiectiv celebru din Torino : Parcul Valentino. Statui metalice oxidate, m-au intampinat la intrarea din parc. Parca se topisera culoarea de pe ele, aratau bizar. Oamenii pe de alta parte, se bucurau de verdele parcului si practicau fel de fel de activitati, toate avandin mare parte caracter sportiv (alergau, jucau volei, fotbal etc.). Mai erau si unii oameni care-si antrenau nu numai corpul, ci si mintea. Am vazut multi oameni care citeau, un lucru de admirat in zilele noastre, avand in vedere ca mare parte dintre noi considera o carte o pierdere de timp. Am mai mers eu putin prin parc, mai mult cu capul in sus decat in jos, si-am vazut o cascada in miniatura,care mi-a furat privirea. Era uluitoare.Cred ca am stat vreo 5 minute holbandu-ma la ea.
Am mai facut vreo 50 de metri, si am vazut parcul de sus. Din unghiul acela, parea Paradisul pe Pamant.

Dupa ce-am coborat jos, uitandu-ma in continuare ca un tolomac, am gasit o fantana, care avea 12 statui, fiecare statuie reprezentand o luna din an. N-am ratat ocazia si mi-am pozat statuia.
Am uitat sa va zic : E PLIN DE ROMANI IN PARCUL ASTA. Nici aici nu scapati de conationalii vostri. Infine ; mi-am continuat plimbarea mea de tolomac prin parc, am vazut multe lucruri pe care nu le vad in Bacau, unul ar fii inchiriatul de biciclete in parc. Am vazut un castel intretinut k-lumea, dar era inchis. Credeti-ma, va sare in ochi cum intrati in parc. In rest, nimic interesant, multa multa natura. Am iesit din parc (restul il vedeti maine)…