Nu stiu, probabil sunt mai energic, mai zvapaiat, dar, imi place mai mult varianta celor de la Omul cu Sobolani, e mult mai plina de viata. Dar, originalul ramane, nimeni nu-l poate copia pe maestrul Mircea Baniciu. Si totusi, tristeti provinciale, de ce ma urmariti mereu?!
Tristeti de dupa-amezi ploioase
Si de nostalgice obsesii,
Cand stai cu storurile trase
Si-astepti sa vie ora mesii…
Tristeti de strazi pustii si mute,
Cu ziduri vechi si cu fatade
De edificii cunoscute
In care nu stii cine sade…
De domicilii spatioase
Cu flori la geam si cu salon,
Din care pe la ceasul sase
Auzi urland un gramofon…
Tristeti adanci de guvernante
Ce nu stiu bine romaneste
Si de flasnete ambulante
Cu papagal care ghiceste…
De cartiere suferinde,
De usi cu lacate-n verigi
Si de dugheana care vinde
Fitil de lampa si covrigi…
Tristeti de goarna funerara,
Melancolii de catelusi
Uitati de cineva pe-afara
Sa scheaune pe langa usi…
Tristeti romantice de fata
Cu nasul lung si demodat,
Si de odaie mobilata
In care-a stat un magistrat…
Tristeti adanci de pui de mata
Zvarliti pe undeva, prin scai…
De copilas urat, de tata,
Uitat de maica-sa-n tramvai…
Tristeti de garduri invalide,
De porti iesite din tatani,
De doici care-au ramas gravide
Si-acum li-i frica de stapani…
De ordonante fara leafa
Si de trasura cu un cal
Si cu scapetul ras la ceafa…
Tristeti de balci provincial,
De panorami, cu-o ferestruica
Si cu-o maimuta roasa-n dos,
Ce-ar semana cu domnul Duica
De-ar fi oleaca mai frumos…
Tristeti de cioara-mbatranita
Ce sta asa, pe-un varf de pom,
Si de fantana parasita
In care s-a-necat un om…
Tristeti pustii, molipsitoare…
De ce ma urmariti mereu
Si, fie ploaie ori ninsoare,
Va tineti scai de capul meu?…