În ultimii ani, nu prea am mai facut postări de natură personală. M-am axat mult mai mult pe partea „muzicală”, dar, am momente în care trebuie să mai iau o pauză. Finalul anului mereu face ca ultima postare de pe acest blog să fie una de mulțumire și de apreciere. De la bun început vă spun asta, vă mulțumesc necontenit pentru suportul primit de-a lungul acestui an, conteaza mult mai mult decat vă imaginați.

Ultimii 2 ani au fost bizari, în adevăratul sens al cuvântului. Pandemia asta m-a afectat mult. Nu zic din punct de vedere profesional, sunt cumva unul dintre norocoșii care n-a avut cum să fie afectat din punctul acesta de vedere, dar, personal. Unii ar spune că sunt „trist”, că am o viața oarecum depresivă, dar, eu doar zic că sunt „selectiv”. Da, cum zicea un prieten, realismul e de multe ori confundat cu depresia. Am crezut multă vreme că sunt așa, dar, îmi place viața, oricât de clișeic și prost ar suna. Îmi place să fac panaramă, îmi place să râd, să fac pe alții să se simtă mai ok decât mă simt eu, chestii de genul ăsta. Nu aș fi zis același lucru în urmă cu un an și ceva. 2020 a fost groaznic la final. Eram un cadavru umblător, exact ca-n poza de la această postare. Mi-am luat inclusiv o pauză de vreo 3 luni de la scris, stat pe net, chestii de genul. Stăteam și mă jucam Minecraft într-o veselie sinistră. Apoi, lucrurile s-au mai calmat, anul 2021 mi-a dat niște momente interesante. Zic de multe ori „scrisul salvează, mereu o va face„, dar, nu credeam că va fi și tura asta la fel. Oamenii care m-au motivat maxim anul ăsta au legatură cu concertele. M-au ridicat oamenii care au apărut de-a lungul timpului într-o mică sau mai mare măsura pe acest blog. Cumva am fost salvat de propriu scris, în cazul ăsta, ceea ce e mwarfă.

Ce aduce anul 2022 pentru acest blog?! Habar n-am. Vreau doar să scriu, nu mai promit marea cu sarea ca în alți ani, vreau doar să-mi mențin starea bună de spirit dată de scris. Pe unii îi motivează anumite lucruri în viața asta, mai mult sau mai puțin materiale. Pe mine m-a motivat mereu scrisul, m-a salvat mereu și a fost alături mereu. Eu sper doar ca 2022 să fie la fel de bun ca 2021. „Planul e făcut, sunt gata să-l execut„, sunt exact pe principiul ăsta acum. Nu pot spună că-i neaparăt un plan, e mai degraba un mod de lucru pe care îl tot ignor de câțiva ani. Ce va fi, va fi, ce a fost, a fost, eu tot aici rămân, mereu am fost, mereu voi fi, și alte clișee idioate și repetitive. Singurul lucru constant din ultimii 11 ani din viața mea a fost blogul acesta. Nu am renunțat la el când puteam face asta, nu voi face asta nici acum. Nu pot să distrug ceea ce m-a salvat mereu. Nu am făcut niciodată postările acestea pentru bani, cu toate că aș fi putut, mereu am vrut să fiu eu însumi în scris, fără filtre sau alte restricții tâmpite. După 11 ani, încă aud aceleași lucruri pe care le auzeam și-n primii 2 ani, mereu de la oameni care dispar din zonele mele de interes. Dar, asta e o poveste pentru o altă zi, sau, mă rog, un nou an.

Mulțumesc încă odată de susținere, cuvintele, aprecierile, chiar și jignirile voastre. Mă ajută în dezvoltarea mea ca om, înainte de toate. Până „la anul”…

Hoinăreală Plăcută!