Salutare, dragi hoinari printre litere. Ca în fiecare an, postările acestea devin tradiție pe acest blog. A mai trecut un an, unul extrem de bizar pentru mine. Am recitit articolul similar din anul 2018, și, multe faze SE REPETĂ. Am ajuns în punctul în care multe lucruri sau stări se repetă an de an. Totuși, nu cred ca am avut un an în care am vrut să renunț la blog cum a fost 2019. Am avut multe momente în care nu mai aveam niciun chef să continui ceea ce fac. Nu mai avea chef de nimic în general, nu doar la blog mă refer aici.

A fost un an în care m-am izolat de toți și toate la un moment dat. Am denumit generic „Black Out” perioada respectivă. Înafară de locul meu de muncă, câțiva prieteni apropiați și familie, nu știa nimeni că exist. În toată această perioadă, un prieten mai îndepărtat de-al meu murise. Mai bine zis, a decis să moară. Încă sunt bulversat, cu toate că nu prea ar mai trebui.

Pot spune că a fost anul în care am deschis cutia Pandorei, iar uitându-mă în urmă, nu regret că am făcut asta. Oricât de clișeic și prost ar suna, a fost un an cu un puternic impact emoțional pentru mine. Literalmente am trecut prin toate stările posibile, și, nu regret asta. La final îmi dau seama că au fost niște provocări și, unele lucruri provocate de mintea mea CHIAR NU LE POT CONTROLA. Uneori e bine că există aceasta cutie a Pandorei, îmi ține spiritul în viață.

Dacă nu erau aceste chestii din „cutia Pandorei”, nu aș fi plecat niciodată din Bacău. 2019 a fost anul în care am decis să plec din orașul meu natal. Nu sunt foarte departe de el, stau în Iași la ora actuală, dar, nu-mi mai oferea nimic orașul respectiv, aveam senzația că stagnez din toate punctele de vedere. Îmi este dor de evenimentele din Berăria Valhalla sau cluburile motocicliștilor din zonă, dar, pe de altă parte, apreciez maxim evenimentele din clubul Underground din Iași sau barul The Gate. Îi salut în mod special pe cei din Underground Club (știu ei mai bine cine sunt), lui Marius Alexandru ( unul dintre cei mai vechi prieteni din Iași), și personalului din The Gate, care a fost mega-caterincă de fiecare dată când am fost pe acolo, indiferent dacă era 3 dimineața și erau 5 oameni înăuntru sau erau plictisiți de metal și ascultau Paraziții.

De aici îmi începe „Pomelnicul” după cum zicea Pandora. Sunt și alți oameni cu care am interacționat, sunt cumva aceiași din postarea de anul trecut, și, pot spune că oamenii respectivi mă țin în continuare legați de underground și de blog. Îi salut în mod special pe oamenii din trupele Breathelast, Outstorm, Subliminal Damage, Hiraeth, Belzeduh și Stanker. Aș fi menționat mai multe trupe, dar oamenii din trupele respective promovează des concertele sau îi văd cel mai des la evenimente și se vede clar că susțin mișcarea. Trebuie să-l menționez inclusiv pe Cătălin Eugen Caba. Probabil că-mi va cere să-i șterg numele din postare după ce vede, dar, chiar mi-a făcut plăcere de fiecare dată când m-am întâlnit cu el la concerte.

Acum la final de an, îi salut în continuare pe cei de la Berăria Valhalla din Bacău, Brockers, organizatorii Rock’N’Iași, oamenii de la Bucovina Rock Castle, organizatorii de concerte și evenimente din Piatra Neamț și omuleților din Roman, alături de care m-am distrat teribil în urmă cu o săptămână la „Roman Massive”. Mulțumiri speciale și băieților ce golesc în continuare stocul de bere din cluburile din Piatra Neamț, știți voi cine sunteți. Mă refer strict la cluburile unde se ascultă rock sau metal.

Am avut o mega revelație recent: în 2020 fac 10 ani de blog. Adică, știam asta, dar parca m-a izbit din plin acest lucru. Am senzația că a trecut o bună parte din viața mea scriind nimicurile mele. Cumva mă bucură, dar mai tare mă sperie că am putut menține ceva atât de mult timp. Unele concerte sau lucruri întâmplate în acești 10 ani mi le amintesc și acum. Mă gândesc serios să fac postări „comemorative” să spun așa, dar, fie ce-o fi în noul an. Până atunci, vă mulțumesc că m-ați suportat până acum, ne revedem la anul, indiferent dacă scriu pentru acest blog sau pentru Din Întunerec (salutări călduroase și vouă, membrii vechi și noi sau care nu mai fac parte din redacție). E primul an în care chiar vreau să extind blogul acesta mai mult decât ar trebui. Îmi place senzația aia faină ce mi-o oferă scrisul, indiferent cât de greu ar fi uneori.

Până data viitoare…

Hoinăreala plăcută!

P.S: vă las la final varianta originală a piesei „În Anii Ce Au Trecut” de la B.U.G. Mafia, VARIANTA BUNĂ din punctul meu de vedere.