Încep narațiunea la o oră dementă,
Clipa instantă devine mai lentă,
Picură trist din triunghiul anost,
Mă uit pe foaie, mă simt foarte prost.
–
Viața – Incertitudine, nu alta,
Sculptez greșit cu barosul și dalta,
Granitu-i imens, sculptura perfectă,
Scapule strâmbe, figura-i defectă.
–
Clădim perfect în lipsă de sentimente,
Ne bucurăm de ele ca la concerte,
Dar când devin drame, nevoile-s incerte.
–
E ciudat s-ajungi în punctul care
Nu suferi după alinare,
E rece și incert fiorul
Când tranșezi ajutorul.
–
E incert sa gândești,
Mai ales când iubești,
E aiurea sa stingi dorul,
Când te-a refuzat amorul.
–
Cum sa te detașezi
Când mai tare te-atașezi ?!
Cum dracu’ sa câștigi
Când niciodată nu învingi ?!
–
Incertitudine sau soartă,
Viața mea devine moartă,
Ce rost are sa trăiesc
Dacă eu nu mai iubesc ?!
–
Cum sa am tovarăși faini
Dacă eu ii fac dușmani ?!
Cum să mă fericesc
Când eu nu fac nimic firesc ?!
–
Oameni buni – răbdare !!!
N-am de gând să-mi cer iertare,
Incertitudinea vorbește,
Iar finalul meu trăiește.