Underground-ul autohton cuprinde trupe de foarte multe genuri, dar, zona progresivă e una ce a rămas minoritară. Heavy Strings e una dintre puținele exemple de acest tip, o trupă care are la baza un rock progresiv, puternic influențat de blues, fusion și metal. Astăzi a lansat probabil cea mai lunga piesă din ultimul timp din underground-ul romanesc. „Hysteria” este cea mai recentă producție a trupei.
Heavy Strings este originară din București și a fost înființată în anul 2014. Membrii fondatori ai trupei sunt Ciprian Ursu la chitara solo și Mario Dumitrescu la tobe. La voce se află Bianca Dinu, partea de chitara bass este acoperită de Andrei Antonescu și Alex Bobei se află la chitară. Majoritatea concertelor au fost pe plan local, în special pe scena bucureșteană, în cadrul unor festivaluri sau cluburi precum Quantic, Yellow sau The Pub. Totuși, concertele susținute au fost în cadrul unor nume mari românești precum Timpuri Noi, Cargo sau Phoenix. Nu are niciun album, dar, lucrează în prezent la unul de debut. Totuși, Heavy Strings are piese precum „True Love„, „Say My Name” sau „White Feathers„.
Conform unui comunicat oficial din partea celor de la Heavy String, trupa a zis următorul lucru despre noua producție:
” „Hysteria” este despre atingerea unui nivel profund de conștiință și despre permeabilitatea la strălucirea nevăzutelor. Fie că parcursul poate lua forma nebuniei, isteriei, halucinației, meditației, sau pur și simplu a unei coborâri în sinele propriu, nelimitat, rezultatul este același: schimbarea valenței interioare și atingerea unei clarități fără precedent. Acesta este paradoxul „nebuniei”: odată atinsă, pune lucrurile într-o perspectivă diferită și aduce o claritate neașteptată, localizată într-un modul diferit. „Hysteria” este despre ce vrea fiecare ascultător să fie, și poate fi acest shapeshifter polivalent – nebunia pe măsura fiecăruia, la pachet cu claritatea coborârii întru sine. Ce este, așadar, Hysteria? Un curcubeu sepia. „
Videoclipul în sine al piesei „Hysteria” e mai degrabă unul sugestiv. Din punctul meu de vedere, imaginile nu redau în totalitate ceea ce exprimă piesa, dar, probabil că asta era și ideea. Chiar am stat și m-am gândit la cât de calme sunt imaginile și cât de energică sau chiar violentă este piesa în sine. Aceasta are 8 minute, iar instrumentalul e impecabil în primele minute. Chiar e genul de piesă pe care o poți vedea lejer la un concert rock/metal. E exact genul de producție pe care se poate face lejer un mosh pit în prima parte a acesteia. Apoi apare vocea Biancăi Dinu pe fundal, una puternică și curată, absentă de pe piesele românești în ultima vreme. Trupele cu soliste în general sunt rare la noi, mai ales pe zona rock/metal, iar atunci când auzim o voce cum are trupa Heavy Strings, n-ai cum să nu te bucuri.
Această stare de „isterie” se menține de-a lungul piesei. Ultimele 4 minute fac o tranziție într-o stare mai întunecată, iar versul „I’m losing my mind” completează starea creată. Chiar dacă am zis cu un paragraf mai sus, ma simt obligat să mă repet: videoclipul nu exprimă starea oferită de clip, e mult prea artistic și lent exact când nu ar trebui sa fie. Ar fi mers imagini mult mai frenetice, genul acela de imagini ce au nevoie de un averisment pentru persoanele epileptice, mai ales la partea a doua a piesei.
De partea tehnică, de înregistrare, mix și master s-a ocupat Mihai Niculescu de la Pyramid Studio. De partea de orchestrație s-a ocupat Ciprian Ursu, chitaristul solo din Heavy Strings.
Pentru mai multe informații legate de concertele sau viitoarele producții, vizitați pagina oficială a trupei.