Salutare, dragi hoinari printre litere. În mod normal, când particip la un eveniment, scriu „păreri la rece”. În cazul de față nu am cum să fiu obiectiv ca-ntr-o „părere la rece”; sunt total subiectiv de data asta. Nu e nicio recenzie, e o experiență foarte plăcută ce vreau să o împărtășesc cu voi.

Pentru mine evenimentul a început pe la mijlocul zilei, în momentul în care am aflat că n-am cu cine merge la eveniment. Grupul cu care trebuia să merg nu mai putea veni cu mine. Erau motive credibile, nu mi-au tras țeapă sau ceva, dar ajunsesem în punctul în care mă gândeam „ce dracu’ fac în seara asta?!„. Aveam chef de distracție iar în Bacău nu era niciun eveniment, în Iași la fel, singura alternativă ar fi fost Suceava, unde cânta Truda, dar, era deja prea târziu să mai ajung pe acolo. M-am uitat pe „mersul trenurilor” și văzusem că este un tren din Bacău spre Roman la 21:14. M-am gândit, m-am gândit, și iar m-am gândit dacă merg sau nu la „Metalstalgia III”. Într-un final m-am decis să merg cu Negri, ghiozdanul meu nelipsit de la hoinăreli. Dar până să ajung în punctul ăsta, mă gândisem serios dacă merg sau nu. Am zis în gândul meu: „cât de rău poate fi atâta timp cât unul dintre organizatorii evenimentului îmi mulțumise pentru promovare?!„. Am plecat din Bacău cu două ore mai târziu decât plănuisem inițial, cu gândul că poate reușesc să ma adaptez situației că nu cunosc pe nimeni. Îmi făcusem deja un „plan de urgență” să mă întorc cu un inter-regio de la 00:24 dacă era foarte nașpa.

Trenul plecase din Bacău, îmi treceau cele mai nasoale gânduri posibile în cap, mă gândeam cumva la ce era mai rău. Totuși, eram singur într-un oraș ce abia îl știu, nu e chiar așa plăcut sentimentul. Odată ajuns în Roman, m-am îndreptat spre Point Zero, locul unde se ținea „Metalstalgia III”. Despre acest eveniment aflasem de la Hera, o bună amică de-a mea. Suna interesant denumirea obținută prin alipirea cuvintelor „metal” și „nostalgia”, cumva m-a atras doar după asta. Pe de altă parte, pe pagina evenimentului era o activitate intensă, ceea ce m-a lăsat să înțeleg că nu e ca la un concert cu 10 oameni. Cu cât mă apropiam de locație, cu atât auzeam o forfotă din ce în ce mai mare. Mi-am luat fața mea de „fuck them all and heads up” și am intrat. Spre surprinderea mea, era o atmosferă foarte faină înăuntru, „Chip” de la Coma primindu-mă în Point Zero. Mi-am luat o bere și analizam din priviri mulțimea și din start începeam să nu regret că sunt acolo. Au fost peste 100 de oameni în seara respectiva. Muzica era plăcută, nu era același gen de muzica, s-a alternat de-a lungul serii.

Totul s-a schimbat când am auzit primul riff de la „My Own Summer” de la Deftones. În momentul ăla l-am lăsat jos pe Negri și am început să fac headbang masiv. A urmat apoi „Lord of The Boards” de la Guano Apes, muzică predominant din rock alternativ, sau mă rog, alternative metal. Cumpărasem stickere de la Dawn Elenor, organizatorul evenimentului, iar după ceva timp, m-am decis să-mi scot camera și să fac poze. În tot acest timp intrasem în seamă cu Mircea Olteanu, unul dintre organizatorii evenimentului. Era surprinzător câte lucruri puteam să am în comun cu tipul ăsta, am vorbit despre orice, începând de la muzică până la festivaluri precum Bucovina Rock Castle sau Rockstadt Extreme Fest. Cumva era mirat că venisem din Bacău pentru eveniment. Mare sacrificiu n-a fost, doar că atunci când hoinărești singur noaptea, te iau aiurea gândurile, ca-n cazul meu. Începusem la un moment dat să fac poze de lângă pupitrul celor ce se ocupau de muzică, Dawn spunându-mi să pun pozele pe pagina evenimentului. Așa am intrat în discuție și cu ea, iar printre altele mi-a zis ca la fiecare eveniment „Metalstalgia” este un gen predominant. În seara de 18 martie 2017 era mai mult rock alternativ/metal, ceea ce a și fost. S-au auzit de-a lungul serii piese atât de la trupe românești precum Implant Pentru Refuz, Coma, Vița de Vie sau For The Wicked, cât și piese de la trupe străine precum Deftones (în jur de 7 piese s-au auzit de-a lungul serii), Disturbed sau System of a Down. S-au auzit piese chiar și de la trupe precum Machine Head, Metallica sau Sepultura. Alternanța pieselor a fost cât de cât gândită, dar existau și momente în care erau 5 oameni ce făceau headband.

Momentul cel mai tare pentru mine a fost la piesa „Home Is For The Heartless” de la Parkway Drive. Eram singurul care mai făcea headbang; cred că e cel mai plăcut sentiment să fii tu însuți și să nu-ți pese de restul lumii. Așa eram eu pe piesa asta.

Toată distracția a ținut până la 3 dimineața, printre ultimele piese ale serii fiind „The Day We Die” de la Goodbye To Gravity. E una dintre cele mai bune piese de făcut headbang, fără doar și poate. Ultima piesă a serii a fost „The Murderer” de la Alesana, după această piesa luminile aprinzându-se în toată cafeneaua Point Zero. Erau semnalul clar de „plecați acasă, s-a terminat„. Oricum se micșorase publicul, lumea începea să fie obosită, mai plecau, mai veneau, ca la un party, ce să mai. Toată lumea plecase, inclusiv Dawn și Mircea. Rămăsesem cu doi oameni foarte mișto, Andra și Vlad. Am avut subiecte diverse de discuție, dar punctul comun era mereu „orașul Bacău”. Am stat cu ei până la 5 dimineața, când m-am îndreptat spre gară să plec acasă. Am intrat înainte în benzinăria din zona gării și mi-am cumpărat „Eternity For Dummies” de la The Amsterdams, unul dintre cele mai faine albume românești lansate în anul 2016.

Probabil că am sa mai merg pe viitor la evenimente „Metalstalgia”. Până la ora actuală a fost cea mai bună rockotecă din viața mea, fără nicio exagerare, pentru faptul că a fost multa lume, a fost o locație total neașteptată și muzica a fost pe aceiași lungime de undă cu gusturile mele, iar oamenii cunoscuți de mine în seara respectivă au fost al naibii de mișto. Am avut după o durere intensă de gât, vreo 2  sau 3 zile, dar, s-a meritat. Până data viitoare…

Hoinăreala Plăcută!

Poze de la acest eveniment găsiți pe pagina de facebook a blogului.