Dupa cum va spuneam data trecuta, ma dureau picioarele de muream. Dar mi-am continuat hoinareala.

Peisaje de-ti venea sa spui: vreau sa stau o viata in locul asta!

Ceva ce nu vezi prea des prin zonele rurale din Romania : o statie de autobuz. Oricum, la cat de frig era atunci, cred si eu ca nu era nimeni in statie, Sau poate plecasera autobuzele, cine stie?!

Pe campul acesta m-am intins in zapada vreo 10 minute. Motivul: nu mai puteam de oboseala. Apoi mi-am continuat hoinareala

Iti este mai mare dragul sa stai pe zapada pe un asemenea peisaj

Am plecat, iar din pacate pentru mine valea s-a transformat in deal. Dar, cu greu mi-am continuat hoinareala

Abia am iesit din Odobesti. In gandul meu: o sa mor!

Abia am intrat in Secuieni. Dupa semnul din fata am urcat un delusor si am zis in gandul meu : Doamne, sper sa ajung acasa. Peste 5 minute…

(poza nu e de atunci)  A oprit o Dacia 1310, ceva de genul pozei de mai sus, tot rosie. M-a luat. Deci, in momentul ala am zis: foarte tare. Am ajuns pana-n centru, iar apoi m-am descurcat eu pana acasa. Stau si ma gandesc acum, ca acea hoinareala din februarie a fost prea tare, si s-a terminat neasteptat de tare. Am fost luat ca un autostopist, chiar daca nu facuseram niciun autostop. Asta mi-am si zis, sa nu fac vreun autostop. .Si nu am facut. Iertati-ma ca am terminat abia acuma de povestit hoinareala, promit ca nu se mai intamplaPana la urmatoarea hoinareala, Hoinareala Placuta!