Estul Salbatic (II)

Estul Salbatic (11)

Mi-am continuat hoinareala, iar la capatul podului se afla indicatorul de mai sus. Am ajuns in prima comuna majora din estul Bacaului : Buhoci.

Estul Salbatic (12)

Imediat am coborat la baza podului sa vad cum arata din lateral. Trebuie sa recunosc, arata bine, macar de s-ar mentine asa de-a lungul timpului.

Estul Salbatic (13)

La nici 5 minute de pod, m-am intalnit cu primul indicator major din aceasta hoinareala. Sincer, as fi vrut sa o iau spre Buhoci, dar cand am vazut Vaslui, lucrurile au devenit din ce in ce mai interesante. Asa ca am ales „prima varianta” de pe indicator.

Estul Salbatic (14)

Deci, numai in Romania poti intalni asa ceva: o casa in mijlocul pustiului. As fi zis ca e un miraj, dar era iarna dupa cum se observa. N-am putut face poza din fata pentru ca erau cativa „catelusi” ce vroiau ca stapanul sa aibe liniste. Doar era 8.30-9.00 dimineata, se-ntelege.

Estul Salbatic (15)

Soarele incepe incetul cu incetul sa iasa din negura ciudata de nori din acea dimineata. Sa tot hoinaresti sub indrumarea unui astfel de peisaj.

Estul Salbatic (16)

Un lucru este extrem de placut si ciudat in acelasi timp. Exact ca in poza de mai sus, atunci cand hoinaresti si nu se afla nicio persoana in jurul tau, iti poti „lasa mintea in briza, sa pluteasca”, poti vorbi, poti injura, poti tipa, poti sa faci absolut orice intr-un loc pustiu. Cel putin in jurul orei 9.00 era pustiu, dar cred ca si mai tarziu de acea ora, tot la fel este.

Estul Salbatic (17)

Insa, libertatea aceasta mintala nu a durat mult, pentru ca la orizont s-a aratat o localitate denumita Traian. In poza de mai sus, este drumul dinainte de-a intra in aceasta localitate.

Estul Salbatic (18)

Fix la intrare in Traian, este un pod, dar nu mai stiu exact ce rau era, adica nu mai stiam numele lui. Era placuta sa-l privesti, era inghetat, era transparent in unele locuri. Era o mica, dar foarte mica sursa de mentinere a moralului ridicat.

Estul Salbatic (19)

Acesta este podul care trece peste raul inghetat de mai devreme. E terminare cu el, pe bune. Cat timp ma aflam pe el sa fac poza la rau, a trecut un autobuz. Va rog sa ma credeti, puteti merge la fata locului daca nu ma credeti: a vibrat din toate incheieturile. Trebuie sa recunosc, ramai socat cateva secunda, dar apoi trebuie sa rabufnesti cumva, ceva de genul „Foarte tare”.

Estul Salbatic (20)

Si uite asa dragi hoinari printre litere, am intrat in localitatea Traian. Eram oarecum fericit, oarecum entuziasmat, dar, entuziasmul meu avea sa piara cat de curand.
Va urma…

Lasă un răspuns