Umbra – o chestie cu care suntem înzestrați toata viața, dinainte de naștere, și după ce murim. Înainte de a exista noi, existau niște umbre. Acele umbre își căutau forma fizică, dar niciodată nu o găseau. Odată ce și-au găsit forma, fiecare dintre noi are câte una. E ușor cam egoist din partea lor, dacă stai bine și te gândești. Oricum, ar fi ciudat dac-am avea mai multe umbre, s-ar bate între ele, și-ar avea propria lor personalitate, și nu s-ar mai contopi cu forma noastră vreodată. Totuși, aceste umbre au nevoie de alte umbre, din când în când, uneori pentru eternitate, căci altfel nu ar putea supraviețui. Aceste umbre dispar la un moment dat, din diverse motive, Unele nu se mai întorc niciodată, altele se întorc exact atunci când avem cea mai mare nevoie de ele. Unii oameni au nevoie de acele umbre, să le răcorească verile și să le pună la încercare viziunea. Acea viziune, exista și atunci când nu mai suntem. Viziunea unei umbre e extrem de frecventă în viețile noastre. Când nu avem umbre, ne imaginăm ca avem una, și o dăm în demență de multe ori, pentru că acea umbra pare mult prea vie. 

Umbrele sunt de diverse mărimi și forme, uneori sunt un cerc în pământ, alteori au formă grotești și se întind de-a lungul meleagurilor, asemănându-se de multe ori cu niște copaci, ce au crengile îndreptate spre cer, și se chinuie să sprijine cerul. Umbrele nu sunt precum copacii, ele se chinuie să țină pământul, și de multe ori, ele devin una cu pământul. Odată ce se întâmplă acest lucru, ni se face dor de acele umbre, și le vrem înapoi, dar nu putem să le vedem decât atunci când devenim și noi la rândul nostru una cu pământul. În schimb, putem să le simțim prezența seara, noaptea, atunci când lumea e acoperita în proporție de 80% de un ocean de umbre.

Amurgul – una dintre cele mai faine faze ale zilei, pentru că atunci lumea se inundă cu umbre, și ne place felul în care ne inundăm și devenim sinistrați cu noaptea. De multe ori, ne jucăm cu acele umbre, ele se joaca la rândul lor cu noi, și ne înecam într-un final în noapte, și mereu suntem salvați de zorii zilei, care retrage aceste umbre din jurul nostru. Uneori stau și mă întreb de ce trebuie să fiu salvat când nu-mi place deloc când e totul clar și al naibii de luminos. Umbra ne reculege, umbra ne-nțelege, umbra ne renaște de cele mai multe ori, și ne face să fim cât lumea asta mare, când avem 1.50m. 

Odată ce ajungi sa înțelegi umbrele, îți vei înțelege adevărata menire din aceasta lume. Ești o umbră, sunt o umbră, suntem niște umbre, și rămânem niște umbre, luminate de celelalte umbre. Important este să fim iluminați de umbrele potrivite vieții noastre, pentru că dacă nu se întâmplă acest lucru, umbra noastră a trăit degeaba…