Astăzi cică ar fi aniversarea a 161 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu. Păcat însă, pentru că murit acum vreo 122 de ani, altfel i-aș fi urat un călduros „La Mulți Ani!„. Lăsând glumele proaste la o parte, trebuie să recunosc, a fost probabil cel mai mare poet român din toate timpurile, unul ca el nu va mai exista vreodată. Sau, dacă va mai exista, nu-l voi prinde eu, asta-i sigur.
A scris poezii pentru toate vârstele: pornind de la „Somnoroase păsărele” sau ajungând la poezii extrem de complexe precum „Epigonii” sau „Memento mori„.
A scris și proză, să nu uităm asta. Dar, operele precum „Geniu pustiu” nu au avut mare succes precum poeziile sale.
Încă mai poartă porecla de „Luceăfar al poeziei românești”, substantivul „Luceăfar” venind de la cea mai valoroasă creație a sa, poezia „Luceafărul”, o creație de 98 de strofe.
Doar atât am avut de zis, vă las în continuare să citiți o poezie cenzurată de-a sa, numita „Spovedanie„. Lectură plăcuta hoinari printre litere. Veți avea nevoie, credeți-mă.

Spovedanie

de Mihai Eminescu

Pacea se coborîse pe întreaga fire
Coborîse seara la o mănăstire
Era în toiul serii jos într-o poiană
Stau vorbind un popă cu o fetişcană
El cu barbă lungă şi obraji frumoşi
Cu ochi de cărbune şi corp viguros
Ea micuţă, zveltă, cu sîni săltăreţi
Cu şolduri rotunde şi cu părul creţ
– Plecăciuni părinte, aşa cum se cuvine
– Bună seara taică, ce cauţi pe la mine?
– Am venit părinte să mă spovedesc
Am păcate multe precum eu gîndesc
– Bine fata taicăi, îţi dau ascultare
Stai colea pe iarbă, spune ce te doare?
– Uite ce-i părinte, sunt căsătorită
Am de toate, dar nu sunt fericită
– Soţul te înşală, e beţiv, te bate?
– Nu de asta-i vorba, mi-aduce de toate
Dar ce-mi foloseşte dacă nu-i bărbat?
Bine e-n ogradă, dar nu-i bun în pat
Înţelegi părinte, ce vreau eu să-ţi spun
Despre partea ceea nu-i deloc bun.
– Spune atunci femeie nu-ţi fie ruşine
Spune cum ţie vorba, să-nţeleg mai bine
Nu te ia în braţe, eşti nemîngîiată
Nu-ţi dă bărbatul ce doreşte o fată?

– Uite cum părinte, cum să-ţi spun e mică
Cînd mă simte aproape, abia i se ridică
El mă ia în braţe, vrea să mă sărute
Eu mă bag sub dînsul, poate că mă fute
El urcă pe mine, îl mîngîi la coaie
Dă din cur o dată ş-apoi i se-nmoaie
Mă desfac la pizdă, mă sui eu pe dînsul
Dau s-o vîr în mine şi mă apucă plînsul
Eu tremur ca varga, el stă neclintit
Se uită la mine, parca-r fi tîmpit
Eu stau toată noaptea, mă frămînt şi gem
Ce să fie oare? O fi vreun blestem?
L-a legat vreo fată de la el din sat?
L-a vrăjit vreo babă? L-ar fi deocheat?
Am venit părinte, dacă mă-nţelegi
Să te rogi la Domnul, soţul să-mi dezlegi
Nu mă duc de-aicea, nu mă dau bătută
Dezleagă părinte, vreau să fiu futută.
– Bine fata taicăi rog pe cel ceresc
Să-mi asculte glasul şi să-l lecuiesc
Pentru asta însă ai să faci canoane
Să te legi fierbinte şi să dai pomane
Dar i-an stai o clipă şi-mi explică
Zici c-o freci în tine şi nu se ridică
Tu te dai întreagă şi cu piele goală
Iar el te priveşte şi nu i se scoală
Tu te culci în pat şi stai lungită
Încaleci pe dînsul, iar el stă ca o vită?
E de necrezut, asta îţi mărturisesc
E de prima dată cînd spovedesc
Aşa de frumoasă, tînără e culmea
Şi să nu ai parte de-un bărbat ca lumea
Dar mai ştii ce aş propune – haide să-ncercăm
Tu să-mi mîngîi sînii, iar eu să te frec
Şi de-o fi să mi-o vezi sculată
Nu începe îndoiala, este nevinovată
Şi atunci va-ncepe post şi rugăciune
Să-ţi dezlege soţul, să-l facă vînjos
Să te mulţumeasca pe faţa şi pe dos
Dar să ştii un lucru că păcatul meu
E cu mult mai mare, iartă-l Dumnezeu
– Bine-atunci părinte, fie precum spui
Mă dezbrac îndată cred că-i vina lui
Şi în seara ceea în umbră se-arătau
Doua trupuri goale ce se înfruptau
Fata speriată, dar cu dor nesătul
Îşi prinsese-n palme faţa de mascul
– Vai ce pulă mare încep să mă tem
Nu auzi eu de frică încep să gem
Uite cum se mişcă, cît e de fudulă
Fericit acele ce-i înfiptă cu aşa pulă
E tare ca piatra, şi stă drept în sus
Atît e de mîndră îmi place nespus
Dă-mi voie părinte vreau să o sărut
– Ia fetiţă dragă suge cît mai mult
Iar acum ajunge, lasă-te pe spate
Desfă cracii bine, atît cît se poate
Cînd vazu pizda popa încremeni
Şi-i veni iată mii de nebunii
– Uite ce minune de la Dumnezeu
Lasă-mă fetiţo s-o sărut şi eu
Ce vaieţi fetiţo, te supără iarba?
– Nicidecum părinte, mă gîdelă barba
– Atunci cu bine cunosc şiretlicul
Desfă bine cracii să-ţi sărut lindicul
– Ajunge părinte nu mai pot îţi jur
Bagă-ţi pula-n pizdă şi mă ia de cur
Hai părinte vîr-o, s-o simt toată-n mine
Să ne cîrligăm şi să ne futem bine
– Bine ce-i atunci de vrei să te fut
Îţi bag pula-n pizdă
Stai în patru labe, saltă curu-n sus
Stai aşa pe iarbă precum eu ţi-am spus
Ia pula-n mînă şi ţi-o potriveşte
Puneţi-o în pizdă ş-apoi mi-o beleşte
Aşa foarte bine acum e belită
Să te fută taica să fii fericită
– Fute-mă mai tare, strînge-mă de cur
– Trage-mă de pulă şi prin împrejur
Na la taică pulă te fut bine aşa?
– Fute-mă părinte şi nu mă lăsa
– Nu te las fetiţo, te mai fut un pic
Acum saltă curul şi te înconvoaie
Să între pula pînă şi cu coaie
Nu mişca din cur, simt că mă furnică
Prea te-nşeli în pulă, da din curişor
Ţine pula-n pizdă, nu mişca că mor
– Simt că mă furnică, of m-am slobozit
Mulţumesc părinte că m-ai potolit !!!

În poiana crucii, în poiana datecii
O fată şi un popă se spovedesc încă.