Despre Demenţă

  http://embed.trilulilu.ro/muzica-rock/luna-amara-tanagra-noise-1

Salutare dragi hoinari si bine ati venit inapoi pe acest blog, dupa un an in care nu v-am vorbit. Lasand la o parte toate introducerile despre 2013, astazi va voi vorbi despre dementa. Ce este dementa ?! Un lucru fara de care noi nu putem supravietui. Ea poate avea diverse forme, dar in mod sigur este prezenta in viata noastra de zi cu zi. 
De fiecare data cand mergem la scoala, si avem ore nasoale, avem tendinta sa chiulim, sa sarim peste acele ore. Dar totusi, ceva in mintea noastra ne opreste sa facem acest lucru, devenind incet dar sigur, o mica dementa, in cazul nostru, „dementa de a sta la scoala”. Dar, putem sa devenim dementi si atunci cand sustinem un banal dialog cu alta persoana. Pentru ca noi avem capacitatea sa ignoram total uneori tot ceea ce tine de bun simt, si incepem sa vorbim, cu o intensitate a vocii care incet dar sigur creste din ce in ce mai tare. Poate fi de rau, sa urli, sa tipi, dar poate fi si de bine, sa-ti exclami fericirea. 
In schimb, dementa intra in viata unui om din ce in ce mai tare cand acesta devine din ce in ce mai frustrat pe el insusi. Esecul este forma prin care dementa isi face prezenta fiinta in viata unui om. El, la inceput va incerca sa-si remedieze esecul, dar, avand in vedere ca de cele mai multe ori, omul nu stie sa piarda, va incerca din rasputeri sa dea timpul inapoi intr-o oarecare masura. Apoi, vazand ca incepe sa se enerveze de propriile sale esecuri, incepe sa dea vina pe diversi factori, care ar fi putut influenta acel esec. Niciodata nu se va crede vinovat, exact cum fiecare dintre noi o facem la o adica. Faza e ca, la un moment dat, o sa vedeti ca sunteti proprii vostrii vinovati, si atunci se va instaura faza suprema a dementei: atacul psihic… Incep apoi sa devenimdin ce in ce mai tristi, slabiciunea din miscari incepe sa se vada precum o luna intr-un lac, intr-o seara senina. Ne punem imediat apoi intrebarea „De ce noi ?!”. Suntem scriitori proprii noastre vieti. Nu vor iesi din prima schitele, nuvelele, romanele pe care noi vom incerca sa le realizam. Cele de inceput vor iesi foarte slabe, de tot rasul am putea spune. Cu timpul, experienta isi va spune cuvantul, si vom incepe sa gasim fraze perfecte in care sa ne povestim „romanele”.
E un sentiment neplacut dementa, la fel ca si nostalgia de care va vorbeam acum ceva timp. Un sentiment oribil prin care mintea noastra nu traieste in prezent cu gandul la viitor. Ea traieste in trecut. Ne irita chestia asta foarte tare. Devenim dementi. Devenim acei oameni cu camasi de forta dantelate si parca vedem din ce in ce mai des sticlute de pastile goale, cu etichete de „somnifere”, „depresive” sau alte minuni din zona aceasta.
Cam atat am avutde zis despre dementa. Un sentiment naspa, care ne face sa ne simtim ca atare, in loc sa ne bucuram de frumusetile vietii care chiar conteaza. E iritant numai cand ma gandesc ca pot da in dementa oricand, nu-mi place deloc sentimentul. 
Important nu este cat de tare poti lovi.
Important este cat de tare poti sa fii lovit…

Hoinareala placuta !!!

Lasă un răspuns