După multă vreme, pot spune din nou „Salutare, dragi hoinari”. A trecut mult timp de când am scris ceva pentru blogul ce a existat încă de acum 4 ani și ceva. De când m-am dedicat trup și suflet pentru pagina numită Eragon Vibes, n-am mai scris cine știe ce pentru acest blog.
Acum multa vreme, mai exact pe 1 aprilie 2010, începeam, mai mult în gluma decât în serios, un blog prin care nu publicam nimic, nu aveam niciun mesaj de răspândit. Cu timpul, m-am dezvoltat, și am ajuns să scriu recenzii la concerte; puțini făceau pe teritoriul Bacăului, și puțini au rămas.
Am început în glumă acele recenzii, le scriam din perspectiva unui fan, unui nebun, care la vârsta de 17 ani s-a îndrăgostit de-a dreptul de muzica live, de atmosfera concertelor, și nu numai. Nu credeam niciodată că voi ajunge să scriu recenzii atât de des ca-n ultima vreme.
Sunt recunoscător pentru like-urile, comentariile, chiar cuvintele unora în persoană. Sunt recunoscător pentru faptul că m-am maturizat la capitolul idealuri, obiective pentru care merită sa lupt și să-mi mențin ideile, chiar dacă uneori nu sunt pe placul tuturor. Niciodată nu mi-am propus sa fiu pe placul nimănui, mereu mi-am dorit să nu-mi iau bătaie pentru părerile exprimate de mine prin scris.
„Hoinar printre litere” continuă, mai rar, dar continuă, ba prin creații proprii, ba prin filmări nesănătoase în „Hoinarii„, chiar prin „Părerile mele” la rece. E fără doar și poate alter ego-ul meu, și n-am să mă satur până nu-l extind și pe alte ramuri.
Mi-ar plăcea să cred că acest blog nu va muri, și va deveni mai mare. Mi-ar plăcea să cred că voi rămâne aceiași persoană, dacă acest blog se va extinde vreodată. Adică, de vreo 4 ani am cam aceiași mentalitate, aceleași haine pe-alocuri și același păr legat la spate, pentru că așa-mi stă bine, nicidecum cu părul dezlegat cum au spus unii în trecut.
Sunt recunoscător dacă încă mai există persoane ce-mi citesc aceste rânduri, și le plac felul meu de-a scrie, și sunt și mai recunoscător dacă unele persoane îmi urăsc literele ce le apar în fața ochilor. Mă alimentez cu iubire, dar la capitolul scris, mă alimentez cu ura altora, care se irita numai prin faptul că scriu. Vă mulțumesc tuturor, oriunde v-ați afla, indiferent cine ați fi.
Atât am avut de scris pentru acum. Până data viitoare, vechea mea vorbă
Hoinăreală plăcută!
