Deci, pentru început, iertați-mă de întârziere, nici acum nu mi-am revenit după concertul celor de la Vița de Vie, care, a fost demențial. Am ajuns cu circa 3600 de secunde înaintea concertului ca să stau la rând cică, să prind un loc mai bun, eventual la o masă. Dar de unde, am intrat, toate mesele, nu exagerez, TOATE MESELE, erau rezervate. Habar n-aveam până atunci. Eu și gașca mea, ne-am poziționat în spatele mulțimii ce stătea în picioare, dar, având în vedere că media înălțimii în gașca noastră era 1.75, vedeam perfect la scenă (care era la vreo 5 metri mai în față). Ne comandăm noi câte o bere (eu nu mai băusem un strop de alcool din decembrie 2008), am băut-o și începe distracția.

Am uitat să vă spun că era petrecerea de redeschidere a clubului The Stage. A început cu muzică ambientală, apoi a urmat ceea ce ar spune englezii „HARDCORE”. Melodii una și una, de la „Jump” a lui Kris Kross, la „Sad but true” sau „Master of puppets” a lui Metallica, până la melodii mult mai grele precum „Amerika” de la Rammstein. Toată lumea din față sărea ca nebuna, eu și gașca mea făceam hore, săream în sus, în fața scenei era un grup vesel condus de o tipă din școală de la mine (Salut, Nebu). A durat vreo oră și jumătate toată încălzirea aceasta.

A urmat un moment de liniste, tot clubul tipa „Vița, Vița…„, trupa a intrat pe scenă, și au început cu 2 melodii mai vechi, nu mai știu care erau, iar apoi, a început nebunia. Prima melodie mai tare a fost „Azi„, urmată de „Ca un clovn„, și „Ești mai frumoasă (când plângi)„. La un moment dat între cântece, Adi Despot a zis „Wow”, ceea ce a bucurat tot clubul. A mai cântat 2 melodii acustice, apoi iar o melodie tare, „Mori” se intitula. După acea melodie, Despot a zis „în față se manifestă puternic fanii, dar să-i vedeți pe ăia din spate„, uitându-se fix spre gașca mea, ceea ce ne bucura. Am mai băut o bere, noi țipam ca nebunii „Bagă basu’, bagă basu’…„(referindu-ne la melodia „Basul și cu toba mare„). Adi Despot a zis că „e cireașa de pe tort„, eu i-am dat o replică : „bomboana de pe colivă„. Nu știu dacă m-au auzit, gașca mea râdea copios.

Ultimele melodii au fost cele mai așteptate : „Sunetul mai tare” și „Basul și cu toba mare„. Clubul a luat-o razna, făcea Pogo, eu eram pe margine dar eram pregătit să nu intru, și nu am intrat. Am sărit cu toții la ultimele melodii ca nebunii, de fapt sărea și Adi Despot pe scena, dar asta nu se pune. După cele mai așteptate melodii ale serii, au cântat un cântec de rămas bun, fiind profund impresionați de reacția publicului băcăuan. Cred că toată lumea era ca mine, transpirată, obosită și încântată. Săracul meu tricou, cu Metallica „Kill’em All” (alții erau și cu Guns’n’Roses” și alte trupe) ce abia îl cumpărasem cu câteva zile în urma (el fiind primul meu tricou cu o trupă rock), a fost „omorât”. E oficial, i-am făcut botezul cu o transpirație bună, și cu un miros specific de fum de țigară (luat de la tot clubul bineînțeles), și cu puțină bere ce se scursese din sticlă când beam. Stiți vorba celor de la Anonim, „viața se scurge ca berea pe tricou„.

Am ajuns acasă și mi-am găsit invitația cu care intrasem în buzunar, udă și aproape făcută bucați. Am să o păstrez ca souvenir, pentru că la ce nebunie a putut fi în seara de 1 octombrie, nu se poate uita așa ușor, și nici nu am de gând să fac asta. 

Dragi hoinari, ne vedem la viitoare petrecere nebună…

Sursa majorității pozelor: Mădălina Rotaru.