În anul 2021, evenimentele și concertele live au debutat mult mai târziu decât ar fi trebuit să fie cazul. Acest lucru a fost din cauza pandemiei de la nivel mondial si a restricțiilor impuse în cadrul acestora. În orașul Iași, foarte puține locații susțin astfel de evenimente. Clubul Rocknrolla și-a început activitatea de ceva timp în acest an, având loc foarte des seri cu tematică folk sau muzică acustică. În orice caz, de mici dimensiuni. Totuși, primul eveniment și primul concert metal din acest an din orașul Iași a avut loc în urmă cu o săptămână. RoadkillSoda s-a întors din nou în Iași, pentru a treia oară consecutivă într-un eveniment susținut de clubul Rocknrolla.

Din punct de vedere logistic, clubul este conceput să susțină orice fel de eveniment, atât în interior cât și în exterior. În exterior, are un avantaj, mai ales pe timpul verii. Terasele clubului sunt disponibile atât în partea laterală a clubului, cât și pe acoperișul acestuia. S-au ținut în trecut evenimente pe terasa aflată pe acoperiș, dar, din cauza faptului că a plouat torențial aproape zilnic săptămâna trecută, concertul RoadkillSoda a avut loc pe terasa din lateralul clubului.

Pe pagina evenimentului, ora de începere era confuză. Pe afișul propriu-zis, scria clar ora 19:00, dar pe evenimentul de pe Facebook scria ora 18:00. Personal, am decis să merg începând cu ora 18:00. Am mers pe principiul „prefer să stau mai mult decât să pierd concertul”. Nu mai văzusem un concert de 9 luni, ultimul eveniment pentru mine având loc în luna septembrie. Iar, pentru mine, un om obișnuit să merg aproape săptămânal la astfel de evenimente, chiar a fost grea aceasta perioadă. M-am întâlnit cu foarte mulți oameni înainte de concert, inclusiv cu frații Ferezan, fondatorii trupei RoadkillSoda. Mihnea Ferezan cântă la chitară și voce, iar Victor Vava Ferezan este bassistul trupei. Nu țin legătura cu ei, dar, de fiecare dată când ne vedem la concerte, vorbim ca și cum am fost în contact în tot acest timp. Înainte de concert, trupa a făcut ceva probe de sunet, și-au instalat o masă de merchandise și au discutat cu oamenii prezenți.

La masa de merchandise a trupei, s-au putut remarca ușor tricourile noi. Concertul acesta a fost unul aniversar, datorită faptului că RoadkillSoda anivearsează 10 ani de existență în acest an. Modelele, în mare parte, au avut o grafică aniversară, pe care scria „10 years of rock’n’roll”. Pe lângă tricouri, se mai puteau găsi cd-uri, vinyl-uri sau stickere. Un produs atipic a fost cartea lui Victor Vava Ferezan. Acesta și-a lansat recent o carte intitulată „Nowhere. And fast.” Nu a fost publicată la nicio editură, a lansat-o cumva independent și într-un tiraj limitat de 100 de bucăți. Pe fiecare carte scrie numărul cărții la început; la mine, de exemplu, e „Exemplarul 11/100”. Încă n-am apucat să citesc cartea, dar, din ce am înțeles de la Vava, e cumva o autobiografie. Pe spatele acestei cărți scrie ca un scurt disclaimer: „Poate am să scriu o carte. O carte despre droguri, pasiune si nostalgic. Despre răzvrătire. Despre mine„. Am să fac o recenzie, cel mai probabil, după ce voi citi acea carte.

Înainte de concertul din 19 iunie 2021, plouase torențial, dar, se oprise cu vreo 2 ore înainte de concert. Aerul era umed, dar, totuși, lumea se tot aduna pe terasă. Intrarea a fost de 25 de lei în avans, dar, majoritatea au preferat să cumpere biletele de 30 de lei din seara evenimentului. Până la începutul concertului propriu-zis, pe fundalul clubului s-au auzit piese potrivite unui concert stoner. Dacă ar fi să descriem muzica stoner, sau stoner rock/metal, am putea zice că e un rock’n’roll din anii ’60 sau anii ’70, dar mult mai distorsionat, chiar depresiv pe alocuri. Nu e cazul depresiei la RoadkillSoda. Muzica de pe fundalul clubului a fost veche, din repertoriul unor trupe sau artiști precum Queen, David Bowie, AC/DC sau Bon Jovi. Nu mă așteptam să bage stoner, dar, a fost potrivită. Chiar te băga în starea concertului. Punctez foarte mult partea asta deoarece am fost la foarte multe concerte în care muzica dinainte îmi tăia tot cheful sau nu se potrivea de nicio culoare. Nu a fost cazul aici.

Undeva după ora 19:15, trupa a început să cânte. Scena propriu-zisă a fost un spațiu pe acea terasă, înconjurat de mese. Practic, trupa era la nivelul publicului. Primele piese au fost „Can’t Take Control” și „Prometheus„. În primă fază, eram cumva șocat că au cântat una dintre piesele lor de final la începutul concertului, dar apoi s-a dovedit că era de fapt o probă de sunet. Ce-i drept, Mihnea Ferezan își tot regla tonalitatea microfonului său vintage, dar, când mă gândesc la un soundcheck, mă gândesc la fragmente scurte din piese, nicidecum piese integrale. Pe durata celor 2 piese, s-a putut remarca ușor nădușeala datorită căldurii și a umidității din urma ploii. Am crezut în primă fază că nu mai am randament ca să stau în picioare la un concert, dar, chiar nu a fost cazul. Se vedea pe fața celor prezenți că simțeau un disconfort din punctul ăsta de vedere. Concertul propriu-zis a început după ora 20:00.

Prima piesă oficială a serii a fost „Oven Sun„, nume după care trupa și-a denumit unul dintre materialele discografice. Membrii acesteia erau puși pe caterincă rău de tot, Mihnea zicând după prima piesa că „ar trebui să bage dume de San Remo din anii ’80„. Byst, solistul trupei, a spus la un moment dat că „Iași e „My Stretch Of Dirt” „, fiind o referință la ce piesă avea să urmeze (nu comentez mai mult, se lasă de înțeles la ce se referea).

Multe trupe obișnuiesc să uite anumite albume din propria discografie și, omit piese cu desăvârșire. RoadkillSoda, chiar dacă a avut mai mulți soliști, nu a omis niciun album. Unele piese au fost reînregistrate cu noul solist, precum „As Black As My Lungs„. Ultima variantă, ce-i drept, pare mai mult un live, dar, unul înregistrat cum trebuie. Personal, îmi plac ambele variante și mi-a plăcut că încă mai canta piesa respectivă în concerte.

Mihnea Ferezan a purtat tot concertul o șapcă pe care era sigla de la trupa americană Karma To Burn. Solistul acelei trupe a murit recent, mai exact în aprilie 2021. Mihnea a ținut să puncteze acest lucru înaintea unei piese. S-a simțit că voia să-l menționeze, ca să nu fie trecută cu vederea dispariția sa. Dacă ar fi să comparăm cele 2 trupe, Karma To Burn și RoadkillSoda, putem găsi multe similitudini. Nu știu exact ce relație a avut cu trupa respectivă, dar, când menționezi faptul că ai vazut Karma To Burn de fiecare dată când a cântat în România, clar e un atașament pe care nu-l vom înțelege vreodată. Și, nici nu trebuie. Eu vreau doar să-i mulțumesc lui Mihnea că a menționat trupa respectivă, nu auzisem vreodată de ea. Nu prea e zona mea de interes stoner rock-ul în general, am puține excepții, RoadkillSoda fiind una dintre ele. Iar, spre surprinderea mea, Karma To Burn chiar e o trupă faină, o recomand cu căldură la rândul meu.

Au urmat piesele „Can’t take control” și „Wrong„. La un moment dat, erau grupuri de prieteni ce făceau headbang. Unul se afla chiar la ieșirea de pe terasă, spre intrarea în clubul propriu-zis. Byst, a remarcat acest lucru, și, s-a plimbat prin public cât l-a ținut lungimea microfonului. De altfel, a interacționat cu tot publicul, în special pe piesa „Prometheus„, dar, a fost dement momentul. Chiar a zis la un moment dat că „tânăra generație vine din urma„, sau ceva de genul ăsta. Pe bună dreptate a zis-o, erau literalmente liceeni în grupul ăla.

A fost la un moment dat o alta pauză. Se pare ca ar fi fost o altă problemă tehnică. Cauza ar fi fost unul dintre stații, care erau in dreptul lui Vava. Vreo 10-15 minute a durat aceasta pauză, apoi a urmat ultima oră de cântat propriu-zisă. Între timp, lumea se mai adunase și la mesele aflate în spatele terasei inițiale. Odată cu începutul „părții a doua” a concertului, Byst s-a îndreptat spre ei. Literalmente, s-a urcat pe schela de lemn a terasei și cânta mai mult pentru ei decât pentru publicul din fața trupei. În seara respectivă, mi-am dat și eu seama cât de entertaining și dement poate fi solistul și, cât ridica trupa modul lui de a fi în același timp. Făcea tot felul de remarci ok și care se potriveau în timpul respectiv, se bucura de publicul prezent și, nu a uitat deloc de el. Chiar a zis că „ar fi fost mișto să fie un revolving stage ca să vă vedem pe toți„. Perfect de acord cu el, chiar trebuia să fie o scenă care să se învârtă în timpul concertului. Sunt conștient că nu o să se întâmple vreodată la un concert underground, dar, „one man can only hope”.

De-a lungul serii, s-au mai putut auzi piese precum „Birds Of Prey„, „Legless” sau „Live In Analog„. Finalul a fost extrem de energic. Când pui piesele „Prometheus” și „Made Of Stone” una după alta, e un adevărat delir. Publicul s-a manifestat rău de tot la aceste piese, făcând headbang și cântând piesa vers cu vers.

Au urmat apoi piesele de „bis”. N-aș fi crezut vreodată că voi auzi un cover făcut de RoadkillSoda. Îmi place de trupă că a făcut cover după „Foxey Lady” de la Jimi Hendrix, o piesă care s-a potrivit perfect cu stilul său muzical. Nici n-are rost să zic că piesa a fost cântată la perfecție, pentru că se subînțelege acest lucru.

Ultima piesa a fost „Wrong„. În momentul ăla, nu mi-a mai păsat de poze sau de filmări. Am zis că mă duc în fața scenei și fac headbang până leșin. Mult nu mai aveam, dar, nu făcusem headbang de prea multa vreme, chiar simțeam nevoia. Făceam headbang în funcție de fiecare riff mai distorsionat al piesei, sincronizându-mă cu ele, cumva. Concertul s-a terminat pe la ora 22:00. Trupa a rămas după concert la bere și poze cu mulți oameni din cei prezenți pe durata cântării.

Ultima dată când văzusem RoadkillSoda a fost în cadrul unui eveniment moto-rock din Piatra Neamț din anul 2019. Sonorizarea la evenimentul respectiv a fost groaznică, iar RoadkillSoda a avut cel mai mult de suferit. Sonorizarea din Rocknrolla nu a fost chiar cea mai strălucită, date fiind condițiile cauzate de vreme sau de restricțiile în sine. Totuși, chiar uitasem cât de mult îmi plăcea RoadkillSoda și concertele live. Serios, când nu ai parte 9 luni de un eveniment live, parcă îl simți altfel. Sincer, m-am simțit ca-n perioada liceului, când mergeam la primele concerte și voiam să fac headbang ca un idiot. Așa a fost și concertul din 19 iunie 2021, un „friendly reminder” de ce îmi plac concertele live. Atmosfera live nu se compară cu niciun livestream sau concert transmis pe YouTube. Publicul face diferența și, mereu o va face, oricât de numeros sau slab numeric ar fi. Trupa se va mai întoarce în Iași, mai mult ca sigur, și, ceva îmi zice că tot în Rocknrolla. Din 11 evenimente ce le-a avut trupa în anul 2020, 2 dintre ele au fost în Iași, ambele în clubul Rocknrolla, ceea ce mi se pare interesant de menționat.

Poze de la concert găsiți pe pagina oficială de Facebook a blogului. Totodată, au mai fost făcute poze și de către Ștefan Robciuc. Acesta a filmat integral concertul și-l puteți viziona în clipul de mai jos sau pe canalul său de YouTube. Pozele făcute de el se găsesc pe pagina sa personală de Facebook.