Menționez de la bun început că această postare a rămas neterminată timp de un an de zile. Toate gândurile, ideile și notițele menționate în toată aceasta postare sunt din perioada 1 martie 2020, sau din zilele de după acest concert. Unele idei probabil ca mi le-am mai schimbat între timp, dar, „părerile la rece” rămân.

Duminica e mereu o provocare pentru cluburi sau localuri în general. Fie e o seară extrem de mohorâtă datorită lipsei de persoane, fie e o seară extrem de plină, cu neașteptat de multe evenimente. Întâmplarea face că ziua de 1 martie 2020 a fost extrem de animată, fiind 2 evenimente în două localuri diferite. În clubul Underground din Iași, trupa GOD s-a reîntors pe scenă după o perioadă lungă de timp. Inițial, în deschiderea evenimentului, trebuia să cânte și Paragon Collapse, o trupă locală din Iași. Din varii motive, cu câteva zile înainte de eveniment, trupa dispăruseră din deschiderea evenimentului. Nu s-a găsit nicio explicație pentru care s-ar fi putut întâmpla acest lucru. Cel puțin, nu una publică sau disponibilă în scris pe undeva. În locul trupei Paragon Collapse, și-a făcut prezența Stanker, o altă trupă ieșeană.

În schimb, Paragon Collapse, s-a reprofilat destul de repede, iar concertul s-a ținut, dar într-o locație învecinată. Barul The Gate din Iași se află exact în vecinătatea clubului Underground. „Zona Spiralei” din Iași (sau Galeriile Comerciale „Ștefan Cel Mare Și Sfânt”) include foarte multe localuri. Cele mai frecvente pentru concerte sunt cluburile Underground, respectivul barul The Gate. Există inclusiv oameni care frecventează toate barurile din acea zonă în aceiași seară. La concerte e ceva mai diferit, mai ales dacă este cu intrare sau sunt biletele vândute dinainte. Fiind o trupă aproape necunoscută, Paragon Collapse nu a avut biletele foarte scumpe la intrare. Accesul la concert se făcea pe baza unei sume de doar 10 lei. Deja cum ajungeai în zona barului The Gate, auzeai un zgomot de fundal, care începea să fie din ce în ce mai amplificat. De cele mai multe ori, se aude muzica din alte localuri, sau, mă rog, concertele din alte localuri. Lumea se tot aduna în zona barului The Gate. Fiind un local mic ca și dimensiune, lumea ce-l frecventează era la fel de mică. E exact genul de atmosferă în care poți spune că toată lumea se cunoaște cu toată lumea, sau cel puțin așa îți dă senzația. Fanii prezenți la concertul Paragon Collapse, au fost, în mare parte, cunoscuți sau apropiați ai trupei. Nu au fost mulți oameni, pentru că, barul în sine nu permite prezența foarte multor persoane. Pot spune că erau 40-50 de oameni prezenți. Era genul de concert în care era barul plin, iar dacă încercai să te apropii de scenă, nu reușeai, deoarece atmosfera devenea din ce în ce mai densă.

Ora de începere a concertului pe pagina evenimentului era 21:00, dar concertul propriu-zis a început undeva după ora 22:00. La intrare în club, era inclusiv o masă de merchandise cu produse ale trupei. Pe lângă clasicele tricouri și cd-uri (foarte ieftine, apropo), se mai puteau găsi brățări textile, stickere sau patch-uri cu inițialele trupei. Din punctul acesta de vedere, putem spune că trupa a investit cumva în propria imagine. Apoi a început concertul. Pe fundal începuseră să se audă o coardă de chitară extrem de tristă. Apoi a început să se audă o vioară, semn că erai într-adevăr la un concert doom metal, un gen muzical extrem de rar în zilele noastre. Cel puțin așa e la noi în țară. Începutul respectiv era din „The Endless Dream„, piesa cu care s-a început concertul. Este totodată și prima piesă de pe albumul „The Dawning”, singurul material discografic al trupei lansat până-n prezent. Încă de la prima piesă, Paragon Collapse îți capta cu adevărat atenția. Pe mine, cel puțin, mă teleporta în timp, îmi veneau în cap doar trupe din anii ’90. Instrumentalul te ducea clar cu gândul la trupe precum My Dying Bride, îți dădea pe deasupra sentimentul ăla de tristețe lăuntrică de necontrolat. Apoi a început să se audă pe fundal vocea Veronicăi Lefter. În momentul ăla, puteai să faci clar o comparație cu Anneke van Giersbergen și cu grupul olandez The Gathering. Paragon Collapse mi-a amintit într-un mod izbitor de trupa respectivă. Nu este un lucru deloc rău să te asemeni ca stil cu o trupă mare de profil, iar The Gathering am putea spune că e pioniera în zona doom metal-ului atmosferic. Nu sunt sigur dacă e chiar prima de acest gen, dar trupa respectivă îți venea din prima în cap în timpul concertului. Paragon Collapse are foarte multe părți experimentale, atmosferice, iar contopite cu vioara și cu vocea Veronicăi, „bântuie” piesele în adevăratul sens al cuvântului. Bineînțeles, într-un sens cât se poate de bun. Se putea simți inclusiv experiența muzicală a celorlalți membrii ai trupei. Fiecare membru a avut sau are în continuare experiențe muzicale vaste. De exemplu, Codrin Murariu, toboșarul trupei, era cel mai ușor de recunoscut, datorită faptului că activează în paralel cu 2 sau 3 trupe din Iași, toate active la ora actuală.

Se simțea faptul că trupa pregătise piesele cu mare atenție înaintea concertului, nu au fost deloc momente în care să se audă vreo notă greșită sau vreun instrument prost sincronizat cu celelalte. Din punctul meu de vedere, a fost ok acest ,aspect. Nu sunt îndeajuns de avizat încât să comentez măsurile și timpii instrumentelor ca să pot să-mi dau cu părerea cu privire acest aspect, dar pot să-mi dau seama dacă trupa e timorată sau nu pe scenă, sau dacă se cântă din placere sau forțat. Totul a părut natural, depresia se manifesta vesel în seara respectivă, doar eram la un concert doom metal.

A fost un concert cu foarte puține piese, extrem de lungi, una dintre ele fiind „Falling Idols„. De altfel, concertul a fost denumit după piesa respectivă, fiind cea mai nouă compoziție a trupei. Pe lângă aceasta, s-au putut auzi și altele, în principal de pe albumul „The Dawning”. Cea mai cunoscută a fost „A Winter Life„, singura care are parte și de un clip oficial, disponibil pe canalul de YouTube al trupei. Personal, piesa care m-a terminat în adevăratul sens al cuvântului a fost „Deliverance„. Cu cât stăteai mai mult în atmosfera aia despresivă, apăsătoare, strict cauzată datorita muzicii, nu te mai așteptai deloc la momente „luminate”. „Deliverance” are, în ultimele 3 minute, o parte extrem de melancolică și dreamy în același timp. Partea de final, lăsând la o parte că deformează total traiectoria piesei, îți captează atenția în adevarătul sens al cuvântului. E o stare bizară ce o simți pe partea respectivă, deoarece ești într-o stare joasa de spirit, dar care devine melacolică, sau chiar nostalgica. Efectiv ți se face pielea de găină datorită stărilor incontrolabile și neașteptate pe care ți le oferă.

Concertul trupei s-a terminat după ora 23:00. A fost inclusiv o parte de „bis”. Datorită faptului că are piese extrem de lungi, trupa a cântat o parte dintr-o piesă. După concert, au fost inclusiv oameni care au făcut poze cu trupa. Unii au luat inclusiv autografe pe cd-urile cu albumul „The Dawning”, ce a fost disponibil în seara respectivă. Chiar dacă era o seară de duminică, lumea a mai rămas la o bere și după concert.

Paragon Collapse s-a dovedit a fi un concert neașteptat de bun. De multe ori, îmi creez involuntar așteptări de la un concert, mai ales când vine vorba de o trupă underground. E genul ăla de stare că „vreau sa văd trupa live, ca să-mi dau seama dacă sunt la fel de buni ca-n clipurile de pe net„. Paragon Collapse nu m-a dezamăgit de nicio culoare. Din contra, am un respect mult mai mare pentru membrii și pentru activitatea lor din trupă. Pe lângă album, am cumpărat inclusiv un tricou cu trupa, ceea ce nu prea mai fac la concerte deoarece s-au tot adunat tricouri cu trupe și încep să rămân fără spațiu. Dar, serios, era 35 de lei, foarte puțin pentru un tricou, în condițiile în care prețurile pentru asemenea produse sar lejer de 50-60 de lei. Nu se știe când va mai cânta Paragon Collapse sau pe unde va mai cânta. I-aș revedea din nou cu aceiași plăcere.

Nu știu dacă aș putea să zic minusuri de la concert, nu prea e stilul meu. Încerc să văd părțile bune în general, pentru că știu cât de greu este să organizezi un concert, mai ales când vine vorba de zona underground. The Gate nu e un loc tocmai bun pentru concerte, spațiul e prea mic pentru gusturile mele, dar atmosfera din locul respectiv o găsești destul de rar în zilele noastre. Îți dă senzația aia de „level 1 în underground” sau „prima scenă din viața unei trupe”, îți da starea aia de impredictibilitate de multe ori. Paragon Collapse aș fi zis înainte că-mi da cumva același sentiment, că „nu știu la ce să mă aștept”. Dacă aveți vreodată ocazia să vedeți trupa respectivă live, faceți-o, merită din plin, mai ales dacă vă aflați pe latura melancolică și depresivă a metal-ului.

Poze de la acest eveniment găsiți pe pagina oficială de Facebook a blogului. A apărut inclusiv un vlog după acest eveniment făcut de 1A Valkyria. Persoana din spatele acelui canal de YouTube obișnuiește să facă foarte des vlog-uri după concerte, mai ales cele extreme ce au loc în Iași.

Pentru mai multe detalii legate de Paragon Collapse, vizitați pagina oficială a trupei.