Salutare dragi hoinari. Saptamana trecuta in Pub S4 a avut loc o seara de black metal suedez. Si a fost o seara de pomina, asta-i sigur.

 Pe la ora 21:00, barul era extrem de gol. Pe ici, pe colo mai zareai cate o masa ocupata de cateva persoane, in rest, batea vantul.
Langa baia fetelor s-a aflat toata seara o masa cu produse ale formatiilor Netherbird si Withershin. Se puteau cumpara tricouri cu 30 de lei, CD-uri la acelasi pret parca (daca voiati sa cumparati 2, plateati 50 de lei), patch-uri cu Withershin (15 lei/buc) si insigne (5 lei/buc). Pe langa acestea, se dadeau gratuit stick-ere cu logo-urile formatiilor, si carti postale cu Netherbird.
Seara de concerte a inceput undeva dupa 21:30, Withershin fiind prima formatie care a urcat pe scena.

 Primul lucru care l-am remarcat la baietii de la Withershin a fost faptul ca acestia aratau exact dupa cum spune numele lor: aratau vestejiți (wither = vestejit). Ce-i drept, aratau extrem de morbid, ziceai ca sunt niste cadavre care au iesit din mormantul lor si-au incercat sa iasa din groapa.

 Si daca tot am mentionat elemente morbide, primele lor melodii au fost „The Art of Ascention” si „Reincarnation”. Un lucru pe care trebuie sa-l mentionez: toate piesele acestora au legatura cu moartea si reinvierea, un lucru tipic trupelor de black metal in general. Dar la ei se vedea si simtea acest lucru din primele secunde in care ii ascultai.

 La acest concert au fost vreo 50-60 de persoane, ceea mai mare parte fiind in fata scenei manifestandu-se printr-un headbang si „coarne” ridicate cat mai sus.

 Mi s-a parut hilar atunci cand Withershin canta melodia „No feed from the Marrow”. Un pustan a incercat sa porneasca un mosh-pit, si a inceput frenetic sa impinga lumea, ca sa starneasca multimea. Nimeni nu s-a bagat in acea tentativa de mosh-pit, cu totii radeau dupa aceasta faza si-i spunea „ca la concerte black metal nu se face mosh-pit”. Si asa este, black metal-ul e facut pentru headbang cel mult, nicidecum pentru un mosh-pit.

Cu fiecare ocazie pe care o prindea, Nine (vocal Withershin) amintea publicului ca „vor suferi un pic mai mult” odata cu inaintarea in playlist-ul acestora.
Asa a fost se pare, la pen-ultima piesa a acestora (care se chema „Naqam”), publicul a facut un headbang incredibil. La un moment dat simteam cum vine o briza rece din spatele meu. Initial, credeam ca-i curent, sunt geamuri/usi deschide, dar de unde, erau niste pustoaice care faceau un headbang teribil. Asta numesc eu headbang.

Imediat dupa prestatia lor, ei au fost asaltati de catre fanii bacauani pentru un autograf sau o poza. Formatia avea pe scena vreo 4 playlist-uri cu melodiile acestora, si n-au ramas cu niciunul, cu totii au luat cate unul.

Unii fani s-au ales cu pene sau chiar cu bete de toba. Eu personal, m-am multumit doar cu un playlist, o poza, si-o strangere de mana. Baietii chiar au cantat fain, si lucrul asta o spune unul care nu asculta black metal cine stie ce in viata de zi cu zi.

Am vazut oameni cumparand tricouri cu Withershin. Baietii chiar au avut un impact pozitiv asupra publicului bacauan, nu gluma.
Tot respectul pentru Withershin, au cantat misto, si-au fost de treaba cu fanii acestora.

N-a trecut multa vreme, si pe scena deja urcase Netherbird. In componenta formatiei, se afla tobosarul din Withershin. Se pare ca-n seara de 15 aprilie 2014, a avut „double duty”.

Baietii din Netherbird chiar aratau ca niste pasari inferioare, si spun lucrul asta in cel mai bun sens al cuvintelor. Una dintre primele piese ale serii, „Carcass Symphony”, au intarit numele lor de Netherbird. Formatia suna extrem de violent, si totusi, extrem de depresiv in acelasi timp. Black metal-ul ma baga in niste stari tare bizare, asta-i sigur.

Publicul in a doua parte a serii a fost unul criminal, nici nu se compara cu cel de la Withershin. Pe langa faptul ca mare parte din public a ajuns in Pub S4 in timp ce canta Withershin, acea „mare parte” s-a manifestat cel mai misto, ma jur. Netherbird nu incepuse bine concertul si deja puteai remarca valuri de „headbang”.

Pe la jumatatea concertului, formatia a cantat „Blood orchid”, melodia mea preferata de la Netherbird. Sunetul acesteia combinat cu lumina stroboscopica si extrem de repetitiva ma baga in niste stari tare ciudate.
La Netherbird nu m-am manifestat ca la Withershin, mare parte din concert am stat jos, pentru ca ma relaxa sunetul acestora. Riff-uri puternice si depresive; recomand tuturor lucrul asta.

Nephente (vocalul celor de la Netherbird), întărâta publicul cu fiecare ocazie, ca acesta sa se manifeste. Repeta destul de frecvent „i want to see your horns in the air”.
Pe-alocuri, atingea niste tonalitati atat de inalte, aproape ca-l ajungea pe Abbath din Immortal, ceea ce mi s-a parut tare.

La un moment dat chiar s-a pornit un mosh-pit, dar a fost de scurta durata. Eu si cu alti doi prieteni, cand am vazut lucrul asta am facut un „facepalm organizat”. Serios ?! Mosh-pit ?! Pe bune  ?!
Ma rog, trecand peste acest moment semi-obscur, baietii au cantat de-al lungul serii melodii precum „Looming Majesty”, „In the eyes of time” si „A shadow in the garden of darkness”.

Dupa ce-au cantat „The Beauty of Bones”, Netherbird au coborat de pe scena. N-a durat mult si publicul a inceput sa urle tot fel de scandări precum „bis, bis”, „one more song”, dar pana la urma au strigat la unison „we want more”.

A urmat o sesiune de poze si autografe. Eu chiar am ras cu Nephente (vocal Netherbird) atunci cand dadea autografe. Am avut o discutie de genul: 
-A million dollar bucks signature ?! 
-No, no. 
-Why ?! 
-I don’t see the money.

Dupa concert, in Pub S4 se auzea numai black metal. Petrecerea a continuat pana la o ora tarzie in noapte.
Seara de black metal suedez chiar a fost faina, pacat ca nu au promovat evenimentul acesta mai intens, ar fi venit lume.
Pana data viitoare