Salutare, dragi hoinari. Acuși se fac două săptămâni de la concertul celor de la Heresy, dar, părerile sunt proaspete, vă garantez lucrul ăsta.
Pe la orele 21:00, bătea vântul prin Pub S4. Publicul era absent, aveai senzația la un moment dat că-i o zi obișnuită de marți, nicidecum o seară de concerte. Dar, până la ora 23:00, atunci când au început să cânte cei de la Heresy, a mai venit lume, dar mai mult de 20 de plătitori mă-ndoiesc că au fost.
Concertul a început cu un sunet violent, pe-alocuri distorsionat, dar totuși livrat destul de impecabil de cei de la Heresy. Printre primele piese ale serii s-a putut regăsi „Facing the Shepherd„, una dintre cele mai cunoscute piese ale acestora.
La a treia sau a patra piesă a serii am fost fericit: din momentul în care am auzit primul riff al piesei, am știut exact ce melodie urmează. Piesa a fost Creeping Death, un cover după Metallica; este una dintre piesele de pe albumul „Ride the Lightning„, unul dintre cele mai memorabile albume thrash metal din toate timpurile. În momentul acela, am lăsat camera jos, și-am început să fac headbang, nu puteam rata ocazia asta.
Jos (solistul celor de la Heresy) a ținut să menționeze cu fiecare ocazie pe care o prindea, cât de onorat se simte să cânte în fața publicului, menționând totodată „and Romanian people kick ass„.
Al doilea cover de pe „Ride the Lightning” a fost „For whom the bell tolls„, cea mai cunoscută piesa a acestui album. Instrumentalul a fost în regula, dar versurile nu prea. La un moment dat aveam senzația că solistul le-a uitat, dar cu-i pasă?! E thrash metal, vibrația transmisă contează mai mult decât versurile.
De-a lungul serii s-au putut auzi piese precum „Rebuilding The Beast„, „Awakening” sau „Speak„.
Pe tot parcursul serii, am remarcat o persoană care era din partea formației. Aceasta a făcut poze pe toată durata serii, iar la un moment dat a urcat pe scena și-a început să cânte cu formația (cred că era piesa „Speak” dacă nu mă înșel). Chiar dacă era din staff-ul formației, nimeni n-ar fi remarcat că nu era un membru oficial al acesteia, tipul se descurca destul de bine, chiar avea și o atitudine de thrasher, ceea ce era mișto.
Heresy au avut de vânzare la acest concert albumul „Rebuiding the beast„, care conține piese ce pot fi găsite doar pe acesta; pe net se găsește doar piesa cu același titlu. Acesta costa doar 15 lei.
Aproape de finalul concertului, Blop (basistul trupei Heresy) a tras un scaun din fața scenei și a început să cânte la bass. Era o parte mai lenta a unei piese, încât aveai senzația că el cânta la violoncel, nu la bass. Mi s-a părut original momentul, pentru ca n-am mai văzut un tip care să-și țină basul ca pe violoncel în timpul concertului.
Cea mai așteptată piesă a serii a fost „Burn„. Publicul, ăla redus la număr a urlat cât a putut de tare refrenul acestei piese, care era doar „Burn, burn, burn!!!„. Încă mai simt durere în gât, după două săptămâni de la acest concert.
La ultima piesă a serii, „Domination” de la Pantera, solistul a coborât în „public”, și a început să cânte. La un moment dat mi-era teamă să nu ia vreun fan după gât și-l va pune pe el sa continue, dar, n-a fost să fie. Eu unul, nu știam versurile, nu de alta.
Piesa de bis a fost „Facing the Shepherd” iar lui Blop i se rupsese o coardă de la bass. A mai cântat el ce-a cântat, până și-a băgat picioarele, și-a coborât în public, m-a luat după gât în timp ce făceam headbang, și făcea și el la fel. Chiar spuneam prietenului cu care am fost la acest concert „că-i basistul lângă mine„, replica sa fiind „am văzut!„.
Concertul s-a terminat undeva după miezul nopții, iar ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul că formația a cerut tuturor din public să se semneze pe steagul lor. Cu toții s-au semnat pe acest steag costarican, cei mai multi urând mesaje de genul „You kick ass!!!„.
Băieții au fost foarte de treabă, poate prea de treabă. Eu am luat autograf pe posterul evenimentului, n-am cumpărat album; mi s-a părut comic atunci când Jos (vocal) a început să povestească în ce circumstanțe a fost făcută poza de pe poster. Au fost prea de treaba, încă odată spun asta.
