Muzica româneasca s-a schimbat foarte mult de la revoluția din ’89 încoace. S-a trecut prin multe etape de schimbare în care am avut în continuare aceiași muzică fără noimă de cele mai multe ori. Am avut perioade tulburi, perioade în care muzica noastră românească își căuta echilibrul, suferind cumva de o criză de identitate. Anul 1997 a marcat nașterea trupei Omul cu Șobolani (prescurtat OCS de-a lungul timpului de către fanii prezenți la concertele trupei). Nimeni nu știa că avea să devina una dintre cele mai importante trupe din muzica românească, fiind prima din Romania ce aborda ca stil rock-ul alternativ. Timpul a trecut, albumele trupei au tot apărut, mesajul rămânând neschimbat. Ca sa fim în trend cu viața autohtonă din ultimii ani, putem spune că era o trupa „de tineri frumoși și liberi”, făcându-și prezența ca o gura de aer proaspăt în muzica românească aflată în continuă căutare de sine.

Anul 2017 marchează 20 de ani de existență a trupei Omul cu Șobolani. Acest eveniment nu putea să scape fără un eveniment pe măsură. Anunțat cu câteva luni înainte, majoritatea fanilor știau că ziua de 22 aprilie 2017 este dedicată acestei aniversari. Acest eveniment a fost intens pregătit de cei de la Dark Side Entertainment, fără doar și poate cea mai importantă agenție de booking din muzica underground românească. În cele din urmă, line-up-ul final al evenimentului s-a conturat, evenimentul numindu-se sugestiv „OCS 2.0„. În total, erau 9 trupe anunțate: Unflicted, NoruNegru, Theory of Mind, Breathelast, Pinholes, The Kryptonite Spark, RoadkillSoda, Cred Că Sunt Extraterestru și bineînțeles, Omul cu Șobolani. Toate trupele au avut sau au în continuare legătură cu Dark Side Entertainment, fiind prezente în trecut în alte evenimente organizate sub aceiași egidă. Trebuie menționat faptul că toate trupele au avut legătură cu trupa aniversară într-un fel sau altul, majoritatea cântând de multe ori în cadrul aceluiași eveniment cu băieții de la OCS. Biletele s-au putut gasi de vânzare în pre-sale la prețul de 50 de lei, dar majoritatea fuseseră deja vândute până în ziua evenimentului. La intrare se mai puteau găsi bilete la prețul de 60 de lei. Locația concertului a fost modificată cu câteva zile înainte. Inițial, trebuia să fie la Arenele Romane într-un cort încălzit, dar din varii motive evenimentul s-a mutat în studiourile Fratelli. Majoritatea fanilor au reacționat pe pagina evenimentului cu o oarecare mirare, „cum de s-a mutat evenimentul tocmai în Fratelli?!”. Puțini știu însă ca Fratelli este locația unor concerte de rock alternativ cu trupe similare Omul cu Șobolani . În ultimele luni, acest club a găzduit concertele unor trupe precum Travka, The Mono Jacks sau Robin and The Backstabbers. Logistic vorbind, studiourile  Fratelli se afla la ceva distanță de Arenele Romane, o locație aflându-se în sud, iar cealaltă în nordul Bucureștiului. Viitorii participanți la acest eveniment s-au adaptat situației, dar se vedeau foarte multe nemulțumiri pe pagina evenimentului.

Concertele în sine începeau după ora 16:00. Accesul s-a făcut după aceasta oră. Locația în sine era extrem de încăpătoare, cu vreo 3 ieșiri de siguranță, cu spații încălzite pentru fumători, dar erau foarte puțini oameni prezenți la acea oră. Înafară de organizatori, staff-ul din Fratelli, respectiv membrii trupelor, locația era aproape goală. Erau foarte puțini oameni prezenți, iar majoritatea stăteau la mese. Prima trupă din cadrul evenimentului a fost Unflicted, o trupă bucureșteană înființată în 2015. Aceasta a început probele de sunet, iar în jurul orei 16:30 a început oficial concertul. Exact ca orice trupă la început de drum, aceasta a cântat în fața unei săli aproape goală, din păcate. Băieții încercau să se bucure de faptul că erau pe scenă, dar se simțea o oarecare frustrare din cauza lipsei publicului. Stilul trupei Unflicted este similar celor de la Omul cu Șobolani, singura diferență fiind faptul că piesele erau cântate în limba engleză. Aceasta și-a respectat playlist-ul, cântand piese precum „Loss” sau „Awake„. Printre ultimele lor piese cantate s-a regăsit „Make a move„. Pe la mijlocul piesei, s-au putut auzi singurele versuri în română ale trupei, acelea fiind de la un cover după „Copilul rebel” de la OCS. Concertul trupei Unflicted s-a terminat după 30-35 de minute, solistul trupei menționând că trupa s-a simțit onorată să cânte în deschiderea evenimentului, deoarece Omul cu Șobolani a reprezentat o trupă importanta pentru formarea lor muzicala. Ce-i drept, la cât de asemănătoare era cu OCS, nu e de mirare acest lucru.

A urmat o altă probă de sunet, publicul începea să sosească, dar nu acoperea golul din fața scenei. Înainte de trupa NoruNegru, se putea observa un număr mai mare de oameni prezenți. Totuși, trebuie menționat că pe lângă faptul că erau puține mese în Fratelii, și acelea erau ocupate, iar în fața scenei erau atât de puțini oameni încât puteai să-i numeri pe degetele de la mâini. Concertul celor de la NoruNegru a început după ora 17:25. Trupa a luat ad literam denumirea de „NoruNegru„. În cea mai mare parte a concertului, băieții apăreau ca niște siluete/umbre negre pe scenă, fiind luminați în anumite momente cheie ale anumitor piese. Singurul lucru luminos constant de pe scenă era sigla lor pe un fundal alb/negru. NoruNegru este genul de trupă cu piese proprii în care s-ar regăsi perfect un adolescent aflat în anumite perioade critice ale dezvoltării sale sau întâmplări ce le poate trai. De altfel, piesele cântate în acea zi au avut titluri evidente ce te ducea cu gândul la acest lucru. Dintre acestea putem aminti „Spune-mi ce vrei„, „Adolescent” sau „Gabori„. Piesele cântate se regăsesc pe primul lor material discografic intitulat „O să vă stricăm vacanța„, un alt titlu interpretabil. La fel ca și Unflicted, băieții din NoruNegru au sesizat prezenta slabă a publicului, dar nu păreau deranjați de acest lucru. Dan Stoica, solistul trupei NoruNegru, făcea glume sarcastice între piese, dar care prindeau bine la puținele persoane prezente în fața scenei. S-au auzit numai replici de genul „dacă sunt sponsori, mă doare-n p**a„. A mulțumit trupei Omul cu Șobolani pentru invitația de a cânta în cadrul evenimentului, solistul continuând cu glumele spunând „această trupa a deschis multe drumuri pentru underground, în special pentru trupe de căcat ca NoruNegru„. Replicile acestuia deveneau din ce în ce mai amuzante, dar piesele din de în ce mai serioase. Finalul concertului a cuprins piesa „N I C I C A N D D E S T U L„, ce te cam pune pe gânduri dacă te-ai regăsit vreodată în situația descrisă de versurile piesei. Ultima lor piesă a fost un cover de la Depeche Mode, „Personal Jesus” fiind piesa aleasă. NoruNegru a terminat după vreo 40 de minute de cântat și a arătat că underground-ul românesc încă mai produce trupe bune ce merita ascultate. Recomand călduros un concert NoruNegru, daca aveți vreodată ocazia, literalmente te trece prin toate stările posibile.

Theory Of Mind a fost a treia trupă a serii. A fost fără doar și poate cea mai lentă formație a serii. Într-un line-up ce cuprindea 9 trupe una după alta, mai trebuie diversificată și atmosfera din când în când. Este o trupă clujeana existentă din anul 2013, ce a mai cântat în trecut în București cu trupe precum Bridges sau Pinholes sau în cadrul emisiunilor de la Radio Guerrilla. Stilul lor muzical ar putea fi încadrat ca post rock, dar sunt multe influențe psihedelice prezente în piese precum „I Can Only Be Myself” sau „Daydream„. A cântat 35-40 de minute, publicul începând să fie din ce în ce mai numeros. Vladimir Bosinceanu, solistul trupei Theory Of Mind, a ținut să precizeze că „ei mai mult cântă și vorbesc mai puțin„. Ultima lor piesă a fost „I Felt The Sun„. După finalul concertului, publicul încă mai cânta o parte a piesei de la refren, singura onomatopee prezentă de altfel (partea cu „AAAH„, să fiu mai exact). Era un sunet ce nu aveai cum să-l scoți din cap, atât de bine suna că-ți rămânea întipărită în minte. Solistul trupei dar a urat „La Mulți Ani!” trupei OCS li a mulțumit acesteia pentru invitație.

Studiourile Fratelli a devenit locația oficială a evenimentului doar cu câteva zile înainte. Era o locație atipică pentru concertele ce urmau în seara respectivă. Prețurile berii erau pe măsura numelui „Fratelli” și porneau de la 10 lei. Dar, cel mai mult îți puteai da seama că este o locație ieșită din comun în momentul în care a urcat pe scenă trupa Breathelast. După ora 19:00, a cântat prima trupă în totalitate metal din seara respectivă și-ți puteai da seama că nu are ce căuta acolo. Nu avea ce căuta acolo nu datorită muzicii cântate de ei ci datorită locației, strict. Chiar și Mihai, solistul trupei a zis la un moment dat între piese „Mulțumim, Fratelli, nu știu cât de des vom avea ocazia să spunem acest lucru„. Publicul, ce începea să fie din ce în ce mai numeros, transforma încet, dar sigur, locația „de fiță” într-o imensă hală de nu metal. Comparativ cu Theory of Mind, o trupă ce-ți calma starea lăuntrică, Breathelast era exact cealaltă extremă, o trupa de nu metal ce-ți tulbura starea cu versurile ce-ți ataca de cele mai multe ori stările interioare. Nici nu începuse bine piesa „A Million And One„, prima piesă a trupei, că deja fanii prezenți făceau headbang de rupeau normele. Breathelast are stilul muzical format încât nu poți sta locului, simți pur și simplu că trebuie să eliberezi starea violentă ce se tot dezvoltă în interior pe durata concertului. Cu siguranță a fost cea mai extremă trupa din acea seară din Fratelii. De-a lungul serii s-au auzit piese precum „Îmi lipsesc” sau „Undying„. Una dintre cele mai lente piese ale trupei, cântate în seara respectivă a fost „Monstrul„, ce fuseseră lansată cu 2 luni înaintea evenimentului. Pe toată durata serii s-au putut găsi tricouri tematice cu noua piesă, singurul produs oficial Breathelast din seara respectivă. Prețul tricoului era de 70 de lei, prețul tipic Dark Side Merch Division. Trupa a cântat doar 25 de minute, timp în care a încălzit cu adevărat publicul, în fața scenei fiind oameni transpirați de la headbang. Ultimele piese semnate Breathelast din seara respectivă au fost „Gutter Anthem” și „The Bridge„, piese ce se vor afla pe viitorul material discografic al trupei.

După o pauză de 30 de minute, binevenita de altfel după 4 trupe, Pinholes a urcat pe scenă. Este cunoscut faptul că Pinholes este una dintre trupele cu cel mai bun sunet din muzica românească actuală, sonorizarea lor fiind atent pregătită. Fundalul scenei din Fratelli arăta un mare logo „Pinholes” dominat de nuanța dintre culorile roșu și negru. Felul în care trupa a început să cânte îți dădea senzația de o probă de sunet mai lungă, dar nu a fost cazul. Prima piesă a fost „Guranda„, care, de altfel, chiar așa începe, cu un sunet distorsionat ce se aude în ecou preț de câteva secunde. Această piesa se află pe „Sputnik„, albumul de tip split realizat în colaborare cu trupa Nava Mamă, ce fuseseră lansat la sfârșitul lunii Martie 2017.  De altfel, s-a putut auzi și altă piesă de pe acel album, intitulată „Meandre„. Aceasta s-a bucurat de o primire călduroasa din partea publicului prezent, familiar cu piesa respectivă. S-au putut auzi totodată și piese de pe albume mai vechi de la Pinholes, precum „4 Ore„, „Balada Împăratului Roș” sau „Poză„. Majoritatea pieselor au fost cântate fără pauză, trecerea dintre piese fiind reprezentată de probe de sunet improvizate ca și cum ar face parte din piese. Pinholes a cântat mai bine de 40 de minute. Momentul memorabil a fost după ce publicul a strigat „bis”, ultima piesă fiind „Avem un loc„. Sergiu Ivanov, basistul trupei Pinholes, a trântit literalmente basul de podeaua scenei din Fratelii. A fost momentul „WTF?!” al serii. După concertul lor din Fratelii, pe pagina oficială de Facebook a trupei apăruse și această mențiune cu basul trântit de podea.

The Kriptonite Sparks a urcat pe scenă undeva după ora 21:00. Trupa terminaseră recent un turneu intitulat „The Interplanetary Endeavour”. Tricourile cu acest turneu se aflau de vânzare la prețul de 80 de lei. Erau tricouri ceva mai speciale, cu un aspect mai uzat și vintage decât tricourile lor obișnuite, trupa spunând că sunt în ediție limitată. Totodată, s-a înțeles și numele acestui turneu, primele piese fiind extrem de spațiale. Erau multe influente de post rock cântate pe un ritm de punk mai mult. Sunetul era „spațial”, te ducea cu gândul la ceva „dreamy”, meditativ și ieșit din această lume, dar totodată era un ritm extrem de energic, similar cu cel al muzicii punk. În orice caz, ceva atipic și neașteptat din partea trupei din Botoșani. Băieții aveau o jumătate de manechin pe scena, numit „Elvira”. Acest manechin a făcut crowd surfing în cea mai mare parte a concertului. Exact ca trupele anterioare, au cantat undeva la 40 de minute, timp în care s-au putut auzi piese precum „Și Golanii Beau Ceai„, „Nu ne dăm înapoi” sau „Ești„. Răzvan, solistul trupei The Kryptonite Sparks, a coborât de câteva ori de pe scenă în public, cântând versuri cot la cot cu cei prezenți. A fost trupa cu cea mai mare prezență feminină, oriunde te uitai în fața scenei, vedeai mai mult fete decât băieți. Trupa a terminat cu piesa „Scântei„, fiind extrem de aclamată la final.

Programul nu prea a avut întârzieri de-a lungul serii. Dacă pe program scria „ora 22:00 – RoadkillSoda”, pe scenă chiar se afla trupa la ora menționată. Nu puteai totuși să nu le remarci prezența, RoadkillSoda este cea mai cunoscută trupă de stoner din România, și singura ce era îmbrăcată classy, „ca în Fratelli”. Cu excepția lui Mihnea, chitaristul trupei, membrii erau imbrăcați la cămașă, ca într-un club de fiță. Playlist-ul lor a conținut multe piese în premieră, precum „Prometheus„, dar acest lucru nu conta deloc pentru cei prezenți. În fața scenei erau mulți fani cu tricouri vechi sau noi ale trupei ce făceau headbang și cumva îți inspirau să faci același lucru. La un moment dat între piese, Mircea, solistul RoadkillSoda a urat „La Mulți Ani!” trupei OCS, spunând că a fost printre primele trupe ce a văzut-o live. A menționat un concert din 2002 din perioada când trupa își lansa albumul „Mâinile sus”. De-a lungul serii s-au putut auzi și piese mai vechi, precum „Can’t take control„, dar piesa cea mai aclamată și dorită de cei prezenți a fost „Made Of Stone„. S-a făcut un mosh-pit de toată frumusețea pe piesa asta, concertul terminându-se după 35-40 de minute fiind extrem de aclamata de cei prezenți.

Vorbind de RoadkillSoda, trebuie menționat faptul că toboșarul trupei Cred Că Sunt Extraterestru este  fostul toboșar al trupei RoadkillSoda, mulți fani remarcând acest lucru. A fost prima dată în seara respectiva când era îmbulzeală în fața scenei, iar fanii fiind total diferiți fata de cei prezenți la trupa anterioară. A fost cel mai scurt concert al serii, trupa cântând doar piesele „Nu poți să ceri„. „Viața La Oraș” și „Start Rec„. A durat 15 minute tot concertul lor, trupa terminând cu un freestyle făcut de AFO, solistul trupei, în timp ce restul membrilor cântau instrumentalul piesei „Odă (în Piața Romană)” de la OCS. Singura diferență a fost la versul „Și tot aștept să mi se-ntâmple ceva„, AFO cântând „Și tot aștept să intre OCS„, momentul fiind completat de îmbrătișarea lui AFO cu Dan Amariei, solistul trupei OCS.

Ultima trupa a serii a fost Omul cu Șobolani, Nici nu începuseră concertul că deja publicul striga frenetic „OCS! OCS!„. După 23:30, s-a auzit un intro mult prea epic, un sunet de pian ce nu făcea parte din vreo piesă anume. Apoi luminile din Fratelli s-au stins, auzindu-se pe fundal sunetul derulându-se frenetic și anunțând prima piesă, „Caută„. Exact ca și albumul best of „Omul Cu Șobolani – 20 De Ani”, „Caută” a fost prima piesa auzită. După terminarea piesei, publicul striga ăn continuare „OCS! OCS!”, dar din ce în ce mai tare, fiind vizibile emoțiile de pe fața membrilor trupei. Dan Amariei, solistul OCS, a prezentat trupa: „Suntem Omul Cu Șobolani, ceea ce vă recomandăm și vouă„. Au urmat piesele „Copilul Rebel” ,”Xcelent” și „Odă (în Piața Romană)„, publicul devenind din ce în ce mai gălăgios și compact. În momentul acela, toată hala Fratelli era plina. Au fost pe ușor peste 1000 de oameni, posibil că au fost chiar mai mulți, și nu erau oameni veniți doar din București. Fuseseră oameni din toate zonele țării, începând cu zona Moldovei, zona litoralului și terminând cu zona orașului Timișoarei. Cu toții erau acolo doar pentru trupa intitulată după o carte de-a lui Freud, ce aniversa în seara respectivă 20 de ani de existență. Acești oameni, veniți de pretutindeni au luat-o complet „Razna” după ce a urcat Bean MC pe scenă și a cântat piesa „Visule„. Acela a fost momentul în care s-au declansat mosh-pit-urile intermitente de-a lungul pieselor. După acest moment, nu mai conta ce piesă urma, era un imens cerc format în fața scenei ce se oprea doar între cântece sau la piesele extrem de lente. Toate piesele ce se aflau pe albumul best of al trupei Omul Cu Șobolani, au fost cântate în seara respectivă. Toate cele 20 de piese au fost cântate, publicul cântand vers cu vers piese precum „Ajutor!„, „Cineva să ne…„, „sau „Cine E De Vină„, făcând în continuare mosh-pit-uri extreme pe piese precum „Zbor” sau „Fluturii Nu Mai Au Stomac” și bucurându-se nespus la piese mai puțin auzite în concertele ultimilor ani, precum „Cum să fii mai bun„, singura piesă cântata la chitara acustică. Au fost câteva momente emoționante pentru membrii trupei, Mihnea, toboșarul trupei avându-l alături pe scena pe fiul său, iar Dan Amariei mulțumind mamei sale pentru prezență. Aceasta venise din Constanța pentru concertul aniversar, Dan mulțumindu-i în mod direct pentru susținerea primită de-a lungul timpului. Ultimele piese propriu-zise ale concertului au fost „Încă O Glumă Proastă„, „Moksha„, „Ia-te De Pe Jos” și „2ouă Beri Goale„. Dacă tot concertul s-au auzit numai urale de tip „OCS! OCS!”, acestea au devenit mult mai gălăgioase în momentul în care s-a strigat „bis”. Trupa a urcat iar pe scenă, șocată de răspunsul primit din partea fanilor. Dacă toată seara s-au auzit cele mai bune piese de la Omul Cu Șobolani din ultimii 20 de ani, finalul a aparținut pieselor noi. Printre ele s-au putut auzi „Oglinzi” și „Căprioara Acerbă„. Ultima piesă cântată a fost „Binili Învinge„, piesa lansată în martie 2017, devenind imnul neoficial al postului Radio Guerrilla. Această piesa este cântata alături de Gilda Comârzan, unul dintre realizatorii de emisiuni de la Radio Guerrilla. Dan Amariei nu a uitat de aceasta și a invitat-o pe scenă, cântând împreuna ultima piesă a serii.

Exact cum a început concertul Omul Cu Șobolani, asa s-a și terminat, cu o melodie de pian pe fundal. Membrii trupei au stat minute bune îmbrățișați, uitându-se la toți cei prezenți, fiind în continuare într-o stare de șoc. Era ca într-un film ce se termina foarte fericit, în care eroii s-au zbătut tot filmul și la final au ieșit ieșit învingători. Așa a fost și Omul Cu Șobolani, timp de 20 de ani s-au zbătut de multe ori în muzica românească, rămânând mereu constanți. E printre puținele trupe ce a rămas la fel și nu s-a schimbat ca să devină comercială. Mereu a fost o prezență constanta și discreta, cei ce au ascultat vreodată trupa rămânând mereu cu un vers în cap sau cu un mesaj, fie că așteptau  pe cineva să le aducă vara înapoi, fie că așteptau să se întâmple ceva sau fie că voiau să dea două beri goale pentru una plină. Am putea spune ca a fost cel mai bun concert Omul Cu Șobolani din toți cei 20 de ani de activitate. Dacă mai devreme solistul din RoadkillSoda amintea de un concert de lansare al albumului „Mâinile Sus”, această piesă nu s-a auzit în seara de  22 Aprilie 2017. Publicul a scandat la „bis” titluri de piese precum „Soarele vorbește proștii” sau „Curvele Zac„, dar „Mâinile Sus” ar fi trebuit să existe atât pe albumul aniversar cât și live în seara respectivă. Dar trupa a fost fair play, și a întrebat fanii din timp „ce piese vor sa audă pe albumul „best of”. Fanii au decis, și exact piesele alese s-au auzit.

Organizarea de-a lungul serii a fost ok, cei de la DarkSide promovând aplicația Uber sub egida „Prima ta cursă e gratuită”. La finalul concertului, în fața studiourilor din Fratelli era o aglomerație imensă, marea majoritate a mașinilor fiind taxiuri, nicidecum Uber. Peisaj tipic bucureștean după evenimentele mari. Totuși, modificarea unei locații pentru un eveniment cu câteva zile înainte e pur și simplu bizar, mai ales când locația este una ca Fratelli, iar trupele nu sunt tocmai „ambientale”. Dar, OCS 2.0 s-a dovedit un real succes, majoritatea trupelor fiind mulțumite de prestația lor, iar reacțiile fanilor au fost mai mult mixte. Aceste reacții sunt în continuare vizibile pe pagina evenimentului.

Poze de la acest eveniment găsiți pe pagina de Facebook a blogului.