Underground-ul românesc are, în fiecare an, apariții din ce în ce mai obscure. Unii au norocul să-și formeze trupe în adevăratul sens al cuvântului, în timp ce alții rămân la stadiul de „idee”. Mulți reușesc să-și lanseze chiar un album, cu înregistrări profesionale de studio, în timp ce alții au un buget extrem de limitat și încep să-și facă piesele într-un mod independent. Există însă și cazuri extreme în care bugetul este total absent, dar pasiunea și dorința de a încerca se dovedește a fi mult mai importantă. Așa este și cazul lui Costin Alăzăroaie, care a reusit să-și facă un demo sub egida Anxior. Nu este deloc un material înregistrat profesionist, e exact opusul, dar ideile de piese sună îndeajuns de interesant încât să ne capteze atenția.

Personal, îl cunosc pe Anxior de la concerte. Mereu era prezent la cele cu trupe precum Negură Bunget sau Saddayah. Zona lui de interes a fost mereu pe partea de metal, având o afinitate în special pentru trupele de black sau death metal. Știu că mereu încerca să faca parte din trupe, dar, datorită orașului în care se află, lucru acesta s-a dovedit a fi cumva imposibil. Am rămas plăcut surprins să vad că a lansat o producție proprie. Spre surprinderea mea, s-a dovedit a fi un album. Este doar la stadiul de demo, iar acest lucru se poate auzi. Totuși, a încercat să scoată în evidență părțile bune și pe care le stăpânește cel mai bine la ora actuală. „Print Self Return Zero” este un titlu mai mult decât sugestiv pentru acesta.

Demo-ul are aproape 19 minute, cu 7 producții, unul dintre ele fiind un cover dupa piesa „Hvis Lyset Tar Oss” de la Burzum, preluată de pe albumul cu același titlu din 1994. Toate sunt strict instrumentale, nu e prezentă deloc vreo voce sau ceva care să te ducă cu gândul la așa ceva. Titlurile pieselor sunt sugestive, Anxior le descrie mult mai bine în partea de final al acestui articol, dar nu pot să nu le remarc.

Demo-ul începe cu piesa „Apathy„. Din punctul meu de vedere, e cea mai brută producție de pe tot acest material, chiar zici că efectiv e înregistrată într-un dezgust total. Nu spun lucrul ăsta în nume de rau, trebuie remarcat că titlul în sine spune că-i „apatică”. Chiar îmi dă senzația că-i făcută la modul „nu-mi pasă cine asculta piesa asta, eu vreau să o înregistrez„. Totuși, nu pot să nu remarc tranziția chiar bună în piesa „Frightening„, pe care se aud inclusiv tobele. Schimbă total sunetul ritmul de tobe, fie ele dintr-un sunet sintetic. Starea oferită de „Frightening” a continuat și-n următoarea producție, „Premonition„. Un lucru care trebuia îmbunătățit la piesa asta e chiar finalul. Anxior a încercat un solo de incheiere cam stângaci, dar, ideea mi s-a părut bună. Trebuia finisată altfel, din punctul meu de vedere.

Primele secunde din „Dolor” mă duc cu gândul într-un mod ciudat la intro-ul de la piesa „Seven Tears Are Flowing To The River” de la Nargaroth. Multe riff-uri din piesele acestui demo mă duc cu gandul către aceasta sau alte piese pe care am senzația că le-am mai auzit prin alte părți, dar la „Dolor” chiar se simte influența puternică de la Nargaroth. E probabil cea mai evidentă influență prezentă în aceste producții. E de apreciat că starea e similară cu a celebrei trupe.

„Soulside Confession” este cea mai lungă piesă de pe acest demo. Începe într-un mod „dreamy”, ceea ce-i ciudat. Mă așteptam ca tot demo-ul să aibă un sound ceva mai dur, dar partea respectivă a fost total neașteptată. Tranzițiile de la starea melancolică la cea dură sunt facute puțin cam brusc. Ar fi putut să fie cumva lungite acele părți de tranziție.

Dupa cum a spus chiar Anxior, „Bliss” este ca o piesă de outro al materialului. Cea mai buna tranziție dintre piese a fost de la acestă producție la cover-ul dupa piesa „Hvis Lyset Tar Oss” de la Burzum. Nu este la fel de lungă ca originala, dar e, fără doar și poate, cea mai bine produsă de pe tot materialul.

Nu aș putea spune că e o recenzie al albumului, nici măcar nu știu dacă aș putea să spun că e un „must listen” acest demo, pur și simplu l-am ascultat de curiozitate. Dar, comparativ cu multe materiale din underground, mult mai bine produse din punct de vedere calitativ, „Print Self Return Zero” îmi lasă imaginația deschisă. Am ascultat demo-ul , iar primul lucru pe care mi-l lasă e clar partea de producție, care poate fi cu mult mai îmbunătățită dacă ar fi o înregistrare făcuta cât de cât profesional. Dar riff-urile nu sunt rele, așa în hibele sale, chiar sună interesant, e efectiv genul de album ce-l lași pe fundal și care te enervează strict la părțile ce crezi că se pot îmbunătăți. Tranzițiile între piese puteau fi mult mai bine executate, să aibă o oarecare coerență. Din punct de vedere al denumirii, chiar au, dar tranzițiile muzicale lasă de dorit.

Am avut ocazia să-l întreb pe Anxior de parcursul său muzical și a reușit să-mi răspundă inclusiv la câteva întrebări legate strict de acest aspect.

De cât timp cochetezi cu muzica?

Anxior: ascult muzica în mod activ de vreo 12 ani, mai mult sau mai puțin, iar ideea de a crea muzică o am de vreo 10 ani, fără pic de experiență cu cântatul în sine în primă fază.

Ai mai avut experiențe muzicale anterioare?

Anxior: am mai fost în 2 trupe și am participat la numeroase repetiții pentru diverse proiecte cu alți muzicieni înainte de a lansa primul material cu proiectul meu solo.

Numele proiectului, „Anxior”, are vreo anumită semnificație?

Anxior: nu m-am documentat suficient asupra vreunui sens real al cuvântului, este pur și simplu o idee care mi-a tot sunat în cap, pornind de la ideea de anxietate (frică), acest cuvânt fiind o posibilă formă a unui verb din limba latină, legat tot de frică. Cea mai apropiată traducere pe care am putut să o găsesc este „frightening”, care este și titlul uneia dintre piese.

„Print Self Return Zero” poate fi catalogat ca fiind un „demo”?

Anxior: da, este un prim demo cu cele mai importante creații ale mele. Trebuia să fie un prim album, însă posibilitățile limitate din prezent în materie de producție și-au lăsat și ele amprenta.

În ce zona muzicală ți-ai categorisi albumul?

Anxior: nici nu îmi bat capul cu așa ceva, o să zic la modul cel mai general că e heavy metal.

Ai vrut de la bun început să te îndrepți spre zona metal-ului, sau te-ai luat pur și simplu după starea ta de compoziție?

Anxior: da, de la bun început am vrut să cânt metal, și se pare că sunt cel mai productiv cu acest gen de muzică. Am mai încercat, de exemplu, să fac și rap sau muzică electronică.

Demo-ul este în întregime un „one man project”?

Anxior: da.

Dacă ai avea ocazia să colaborezi cu alți muzicieni, ai vrea să o faci?

Anxior: Sigur că da.

Instrumentele ce se aud pe piese sunt cântate de tine sau sunt sample-uri luate din alte părți?

Anxior: nu, la tobe am ales niște tonuri de pe net, sunt făcute pe calculator, dar totul e gândit și înregistrat de mine. Părțile de chitară sunt integral făcute de mine.

Știi să cânți la mai multe instrumente?

Anxior: da, am instrumentele mele, deci, nu mai am bătaia de cap din trecut când voiam să exersez și nu aveam cu ce. Cel mai mult și mai bine știu să cânt la tobe, apoi la chitară, iar mai apoi la chitară bass. Uneori cochetez și cu vocea.

Ai încercat sa colaborezi cu alți muzicieni sau nu prea sunt în zona în care te afli?

Anxior: da, am încercat să colaborez și cu alți muzicieni, dar pentru alte proiecte, care ar fi trebuit să fie trupe cu toți membrii. Cât despre zona în care mă aflu, parcă numarul lor scade de la an la an. Eu mă aflu în Moinești (jud. Bacău) momentan.

Toate piesele de pe demo, cu excepția cover-ului, au titlurile alese în funcție de stările pe care le-ai avut în momentul compunerii?

Anxior: Titlurile sunt în funcție de anumite stări avute chiar și înainte de momentul compunerii pieselor. Sunt anumite idei care mi-au tot circulat în minte de ceva timp.

Cover-ul de la Burzum dupa „Hvis Lyset Tar Oss” , are vreo anume semnificație pentru tine?

Anxior: într-adevăr, are o semnificație pentru mine. În engleză, titlul ar fi „If The Light Takes Us”, iar în contextul în care „The Light” nu reprezintă neapărat ceva bun, poate că uneori e mai bine să rămâi în întuneric…sau mai pe românește, fără lumină, fără net etc. Cine judecă se prinde. Obișnuiam să îmi spun în minte o versiune alterată a titlului original, dar în română sună: „Dacă ni se ia lumina…”

Daca ai avea posibilitatea să faci o versiune mai bună la piesele de pe demo, ai vrea să o faci?

Anxior: cu siguranță.