Amintiri despre The Cranberries

Salutare, dragi hoinari printre litere. Anul 2018 nu a început prea bine din punct de vedere muzical. Pe data de 15 Ianuarie 2018, Dolores O’Riordan, solista trupei The Cranberries a încetat din viață într-un mod subit, la vârsta de 46 de ani. Nici până în momentul de față, la aproape o săptămână după moartea artistei nu se știe exact cauza morții sale.

Sincer, nu sunt aici să discut ceea ce au făcut toate platformele media posibile și să ridic trupa The Cranberries în slăvi, nu e stilul meu. E șocant, pur și simplu, total neașteptat, la fel ca moartea lui Negru din Negură Bunget de acum aproape un an, sau morțile celebre precum solistul din Soundgarden sau Chester din Linkin Park. Orice moarte nu e primită cum trebuie, mai ales când e o persoană marcantă precum solistul sau solista unei formații în a căror piese te regăsești de cele mai multe ori.
Postările acestea de tip „amintiri despre”, nu prea-mi place să le fac, că mă întristează faptul că persoanele avizate nu se mai afla printre noi, dar totodată, am amintiri ce consider că merita să fie împărtășite cu restul lumii. Am constatat că viața mea se învârte mult prea mult în jurul muzicii, asociez orice întâmplare sau eveniment cu o anumită piesă, mai mult sau mai puțin cunoscută. Așa a fost și trupa The Cranberries, cu muzica mai puțin cunoscută; aproape toată lumea știe „Zombie„, dar când aud de piese precum „Salvation„, întreabă „ce-i aia?!„.
Povestea mea cu The Cranberries începe undeva prin anul 2007. Da, cred că era 2007, că era o reclamă de la Orange la TV. Reclama respectivă am încercat să o găsesc, dar, nicio șansă. În schimb, de la acea reclamă am distins prima mea piesa The Cranberries, „Dreams” pe numele ei. Piesa asta nu mi-ar fi rămas deloc în cap dacă nu avea loc următoarea întâmplare. Eu, crescând într-un cartier dubios al Bacăului, încercam să mă integrez cum puteam eu mai bine. Din zona mea, eram cel mai mic, aveam vreo 13-14 ani, și stăteam cu oameni de 17-18 ani; era mereu o diferență de 3-4 ani între mine și ei. De multe ori, mă întâlneam cu aceștia în uscătorul blocului și stăteam să bem bidoane de Servus și Bucegi. La un moment dat, adusese unul dintre ei un radio. Printre acei oameni „mari”, era și un tip, mai rocker de fel, genul de om ce asculta Metallica, Pantera, Six Feet Under și Deicide. Cu toții îi spuneau „Satana Blondă”, el n-avea vreo problemă cu asta. Chiar dacă piesa „Dreams” era din anii ’90, românii mereu au avut obiceiul să difuzeze la radio piesele din reclamele curente. S-a auzit la un moment dat piesa pe radioul respectiv, Satana Blondă dându-l la maxim. Cu toții au zis să-l dea mai încet, dar el urla cu mândrie „Lasă-mă în plm că-mi place piesa„. Era amuzant cât de liniștit era tipul pe piesa „Dreams”. Mereu mă gândesc la faza aia când aud piesa respectivă.
O alta amintire e din anul 2009. Niște rude mă întrebaseră dacă vreau o combină muzicală. Ei voiau să o arunce, pur și simplu. Am luat-o eu, încă o am în zilele astea și ascult albumele pe cd-uri și casete la ea. Combina aceasta are posibilitatea să stocheze în interiorul ei 5 cd-uri. Când am primit-o, era un cd uitat. Era un album original The Cranberries, „To The Faithful Departed„. Până în momentul respectiv, știam doar piesa „Dreams„. Albumul respectiv mi-a atras atenția din prima cu piesa „Salvation„, una dintre piesele mele preferate de la trupă. În mod normal, puteam păstra cd-ul, dar, l-am returnat. Am rămas cu combina, am mers pe principiul că „pot cumpăra cd-ul mai târziu, dar combina nu„.
În 2011 cred ca am descoperit cele mai multe piese de la The Cranberries, „Zombie” fiind una dintre ele. Am o amintire neplăcută cu piesa respectivă. Eu lucram în acea perioadă ca ospătar într-un bar din Bacău. Prima mea gagică, la cât de „doamnă” era, mă părăsise prin mesaje când eram pe tură. Săptămâna respectivă abia începuse cum nu se putea mai „bine” pentru mine. Într-una dintre ture, barul era gol dimineața. Pe fundal, s-a auzit piesa „Zombie„. Eu stăteam într-o sală goală ascultând piesa respectivă, simțindu-mă mai gol decât barul în sine. Am pus piesa pe repeat, șeful meu întrebându-mă „de ce am schimbat piesa?!„. Răspunsul meu era sec: „voiam să ascult piesa, pur și simplu„. Încă-mi amintesc ziua aceea de fiecare dată când ascult „Zombie„, tocmai de aceea nu prea ascult piesa respectivă, pentru ca-mi amintește de o persoană moartă din viața mea și de un loc ce a fost închis între timp. Dar, poate unii dintre voi aveți alta reacție.
Singurul meu album The Cranberries din colecția mea este „Bury The Hatchet” (cel din poza de mai sus). L-am găsit prin octombrie 2017 la o tarabă de vechituri din Palas Mall din Iași. E un album semi-acustic, liniștitor comparativ cu celelalte lansate de-a lungul timpului de trupă. Numai după titlu îți poți da seama că e ceva „pașnic”. Piesa „Just My Imagination„, o ascult de când am aflat că Dolores O’Riordan nu mai e printre noi. E trist, mai ales când te regăsești în muzica unei trupei, iar un membru cheie moare. Îmi place totuși că am amintiri cu The Cranberries, cu Dolores la voce. Chiar dacă va mai exista o altă solistă în trupă, timbrul lui Dolores rămâne unic, legendar aș putea spune.

Lasă un răspuns