Nu suport deloc să fac articole de tip „clickbait” sau „a murit nu știu cine” pentru că, nu e stilul meu. Dar, când moare cineva ce mi-a marcat la propriu copilăria, mă întristez al naibii de tare. Scrisul, a fost și rămâne cea mai bună formă de descărcare a gândurilor, a stărilor provocate de ele și lista poate continua la infinit. Comediantul american Louie Anderson a murit de cancer la 68 de ani. Personal, e a doua „moarte” din ultimul an legată din sfera animațiilor care mă afectează în mod direct, după cea a lui Thea White, vocea lui Muriel din „Courage, The Cowardly Dog”.

Pe acest blog, articolele acestea de genul „amintiri despre…” implică, de cele mai multe ori, persoane pe care le-am cunoscut. Există, totuși, personaje pe care n-am apucat să le cunosc, dar au fost mereu prezente prin vocea lor. Indiferent dacă vocea acestora venea din muzică sau desene animate, pur și simplu a crescut cu mine. Louie Anderson a avut nenumărate distincții, premii, spuneți-le cum vreți, dar pentru noi, ăștia care am crescut când eram mici cu Fox Kids și Jetix, mereu va rămâne copilul ăla blond din Cedar Knoll, Wisconsin.

Unele traduceri și adaptări din filmele și serialele românești sunt făcute al naibii de prost. „Life with Louie”, sau, mai bine zis „Viața cu Louie” e una dintre rarele ocazii când o adaptare sună mult mai bine în limba română decât în formatul original. Vocile principale erau făcute de Alin Panc ca „Louie”, respectiv George Lungoci ca „Andy Anderson”. Puțini și-au închipuit că traducerea pe care o faceau pentru „Viața Cu Louie” avea să ajungă una dintre cele mai memorabile. Au avut inclusiv o reuniune la East European Comic Con în 2015, iar, George Lungoci e exact Andy Anderson într-o interpretare live.

Am vrut să punctez mai întâi acest lucru pentru că au avut la rândul lor o contribuție magistrală pentru marcarea copilăriei multora dintre noi, generația post-decembristă în principal. Dar totuși, cine era Louie Anderson?! Acesta a fost un comediant, unul de succces, obținând inclusiv premii Emmy și ajungând să fie în „Top 100 comedianți din toate timpurile”. Nu l-am urmarit niciodată pentru comedia lui, mereu îl asociez cu desenul animat, cum mulți de pe newsfeed-ul meu de pe Facebook deja au făcut-o. Totuși, puțini știu că desenele respective arătau o parte pozitivă a vieții de familie a lui Louie. Tatăl acestuia, Andy Anderson, e unul dintre cele mai comice personaje din întreaga serie, dar puțini știu că e inspirat dintr-un tată alcoolic ce-și bătea soția, jignindu-și inclusiv copii, mai ales pe Louie, în special pentru aspectul șău supraponderal. Ceea ce e de apreciat este că serialul îl aduce într-o lumină pozitivă pe acesta, cu poveștile sale despre război și Rambler-ul său legendar. Multe chestii din cultura americană precum Ziua Recunoștinței, marca auto Rambler sau Ziua de 14 februarie le-am aflat, din „Viața cu Louie”. Fără să-mi dau seama, dar, multe chestii ce țin de școala, prieteni, chiar și ideea de bullying le-am aflat tot din animație. Erau făcute într-un mod atât de ușor de înțeles încât nu aveai cum să nu te îndrăgostești de serial, pur și simplu.

„Viața cu Louie” a apărut la sfârșitul anilor ’90, iar programul pe care era difuzat, Fox Kids, a fost primul cu desene animate realizate în limba română. Dacă stau bine și mă gândesc, prima dată când am auzit de ideea de „inuntație” a fost chiar în acest desen. E probabil episodul meu preferat. Ideea vizuală că tatăl lui Louie construiește un zid în jurul casei doar pentru că nu-și suporta vecinul, care se dovedește mai târziu ca fiind protecția supremă pentru o inundație, mi s-a părut întotdeauna genială. Povestirea fiecărui episod era mereu bine structurată în aceste animații, toate inspirate din viața lui Louie Anderson, persoana adevărată, nu personajul. Faza faină era că erau personaje de toate tipurile, inclusiv cele de culoare sau de naționalitate străină. În 2022 ar părea un lucru oarecum impus în toate animațiile, dar desenul a fost produs în anii ’90. Se simțea amprenta lui Louie Anderson, probabil datorită acestui fapt a avut atât de mult succes la noi, era mult prea relatabil.

Un alt moment dement din animație a fost serenada lui Louie pentru Jeannie Harper, singurul prieten feminin al acestuia. Cântecul respectiv e atât de stupid, clișeic, dar atât de catchy în același timp încât merită să revezi episodul doar pentru faza aia.

Sunt multe de zis despre Louie Anderson, dar toate exemplele sunt pozitive. Personal, eu consider moartea ca fiind o pauză îndelungată față de persoanele pe care le pierdem, dar, ele nu dispar niciodată. Serios, am prieteni care au făcut în urmă cu câteva luni maraton de episoade din „Viața cu Louie”, și, probabil voi face același lucru si eu, mai ales că le gasești integral pe YouTube. Chiar mă bucur că a existat omul ăsta, a făcut un lucru pozitiv din amintirile sale negative, ceea ce ar trebui să facem și noi. E unul care a marcat o generație întreagă. Nu cred că o să mai existe vreodata o serie bazata pe viața de copilărie a unui comediant care să fie atat de captivantă cum a fost „Viața cu Louie”.

Ca încheiere, sunt trist, ca mulți alții dintre noi care au fost atașați de omul ăsta, chiar dacă nu l-au cunoscut vreodată. Cred că am să mă uit la desen în weekend-ul ăsta, nu l-am văzut demult…