Amintiri despre Courage, The Cowardly Dog

Unul dintre multele motive pentru care pagina asta e un „blog” și nu un „site” e datorită subiectivismului pe care îl am în unele articole. E o pagină în care, da, predominant scriu despre muzică, dar, mai rătăcesc și alte chestii care-mi plac. Îmi plac desenele animate, mult de tot. Iar în top 5 a fost mereu „Courage, The Cowardly Dog”. Thea White, actrița care a dat vocea lui Muriel din desen, a murit ieri. Vestea asta m-a întristat cel mai tare săptămâna asta. Și vorbim de o săptămână în care au murit 3 muzicieni, să se înțeleagă.

Am decis să fac articolul ăsta pentru că merită să menționez din când în când serialele sau chestiile care mi-au influențat personalitatea. Desenele animate sunt printre ele. Totuși, mereu mi-au plăcut cele cu o tentă mai întunecată. Mereu am fost fan „The Addams Family” sau „The Grim Adventures of Billy & Mandy”. Știu că anime-urile merg în zona aia întunecată, dar, n-am prins niciodată gustul lor. Mereu mi-au plăcut animațiile clasice.

În mod normal, ar trebui să spun versiunea în română și să zic „Curaj, Câinele Fricos”, dar, unele chestii n-ar trebui traduse, din punctul meu de vedere. E ca și cum ai încerca să traduci Batman, Superman sau Spider-Man. Nu ai cum să traduci unele lucruri care sună mult mai bine în engleză decât în limba română. Courage, mereu va fi „Courage”, nu „Curaj”. Acest desen a fost cumva în „purgatoriul desenelor animate”. E exact un desen animat aflat la limita dintre o animație clasică, luminată, plină de optimism și fericire, care devine extrem de întunecat fără să-ți dai seama. Au fost doar 52 de episoade, toate pline de o animație exagerat de bună pentru perioada respectivă. A existat doar între anii 1999-2002, având 4 sezoane. Serialul a fost creat de John R. Dilworth, un animator american care a avut mereu producții pentru canale tv precum Nickelodeon, Comedy Central sau MTV. Fără doar și poate, „Courage, The Cowardly Dog” e cea mai cunoscută creație a sa.

Serialul are loc în Nowhere, Kansas. Efectiv e o fermă aflată în mijlocul pustiului. Sunt 3 personaje permanente: Courage, Muriel și Eustace. Eustace e antagonistul principal al fiecărui episod, dar, nu îndeajuns de tare încât să-i provoace rău, pentru că, s-ar pune rău cu Muriel, cea care l-a și găsit pe Courage. În fiecare episod, mereu apare un personaj mai mult sau mai puțin deranjant, sau „disturbing”, cum zic americanii. Există inclusiv o teorie a conspirației că fiecare personaj sau acțiune ce apare în fiecare episod sunt văzute prin mintea lui Courage, care le interpretează din oficiu ca fiind negative, el încercând să-și apere stăpânii. Personajele acelea negative pot fi oameni normali, precum frizeri, receptioniști de moteluri sau doctori. Totuși, unele animații sunt de-a dreptul înfiorătoare.

Vă prezint mai întâi cel mai înfiorător personaj din tot serialul: Ramses. Am văzut episodul cu Ramses înainte să fac 10 ani, m-a speriat teribil. Inclusiv acum când am căutat faza să o pun în acest articol mi-a făcut pielea de găina. Încă e deranjant, dar acum văd cu amuzament faza. Courage, The Cowardly Dog a fost printre primele animații care au folosit efecte făcute pe calculator în combinație cu desenele de mână. Sunt episoade ăn care literalmente apar fețe umane în unele personaje.

Unul dintre acele personaje umane este Evil Moon Spirit. Extrem de deranjant și-n prezent. Era un episod în care scotea în evidență egoismul și aroganța lui Eustace. Exact ca fiecare episod, avea o temă umană, care chiar te învață multe chestii și te lăsa cu o „căldura interioară” stupid de mare.

Faza asta e considerată de foarte multă lumea „cea mai retardata fază din tot desenul”. Era un episod în care personajele noastre se aflau într-un oraș mare. Scotea în evidență cele mai rele faze ale unei metropole precum New York. Inclusiv personajul negativ al episodului este întruchipat într-un gândac de bucătarie. Totuși, faza cu „fetița cu vioara” e scena care efectiv fură tot episodul, pentru că în câteva secunde te trece de la o stare liniștită la una terifiantă de-a dreptul.

Lista poate continua la nesfârșit cu fazele din desen. Eu doar v-am arătat câteva ca să vă faceți o idee. Personajele negative, cele constante, sunt geniale. Cel prezent în majoritatea episoadelor este Katz, un motan roșu cu o linie melodică extrem de mișto. Un alt lucru de punctat în desen este muzica. Acum îmi dau seama că mi-a influențat cumva mintea. A fost primul desen care m-a făcut să-mi dau seama că orice fază se potrivește cu o muzică specifică pe fundal, ceea ce fac și-n prezent. Mereu asociez momente, oameni sau întâmplări cu o anumită piesă sau un sunet de fundal. Melodia de fundal când apare mereu Katz e demențială, îmi dă senzația de jazz extrem de întunecat făcut cu instrumente electronice. Mereu când îl vedeam pe Katz știam că va păți ceva rău Courage.

Episodul „A Hunchback of Nowhere” mă face mereu să plâng. E cel mai bun lucru ce l-am învățat și-l aplic și-n viața asta. Nu contează cât de ciudați sunt oamenii, poți să găsești cei mai faini prieteni dacă treci peste primele aspecte, în special cele fizice. Mereu îmi place să cred atunci când văd un ciudat, sau, o ciudată în special, că are ceva pozitiv în el. Mă simt exact ca și Courage când se distra cu cocoșatul respectiv în grajdul din clipul de mai jos.

Aș putea să fac o „părere la rece” pentru fiecare episod în parte, aș fi în stare de așa ceva, dar, vreau doar să aduc în atenție faptul că dintre cei 3 actori ce au dat viața lui Courage, Muriel și Eustace, doar vocea lui Corage mai trăiește. Lionel Wilson, vocea lui Eustace din primele 3 sezoane a murit în 2003. Thea White, vocea lui Muriel, a murit ieri. E ciudat să te întristeze moartea unui om pe care nu l-ai cunoscut vreodată, dar, te-a influențat atât de tare. „Courage, The Cowardly Dog” va fi etern pentru mine, mereu am să asociez personajele respective cu actorii respectivi. E unul dintre puținele seriale de animație care chiar au avut ceva de învățat copii. I-a și speriat, al naibii de tare, de cele mai multe ori, dar, chiar aveai ce învăța din el. Tind să cred că am învățat să am o compasiune mai mare datorită acestui desen. În ultimele ore, am încercat să caut chestii despre Thea White, în special, iar impresia care mi-a lăsat-o a fost de „Muriel în viața reală”. Exact ca și în „Ed, Edd’n’Eddy”, actorii chiar simțeau personajele, le-au dat viață în adevăratul sens al cuvântului. Chiar îmi dă senzația că o parte din ei chiar a rămas acolo, ceea ce rar se întâmplă în zilele noastre, mai ales in animații.

Odihnește-te în pace, Thea White. Oricât de clișeic și prost ar suna, o parte a copilăriei mele a murit odată cu tine…

One thought on “Amintiri despre Courage, The Cowardly Dog

Lasă un răspuns